Acasă > General > Povestea elefantului cel isteţ

Povestea elefantului cel isteţ

Textul este tradus din lecţia 23 de pe acest site.

Dacă apar probleme cu afişarea textului în devanāgarī puteţi instala acest font.

चतुरः गज:

अस्ति दुर्गापुरं नाम नगरम् । तस्मिन् नगरे एकः प्राचीनः अस्ति । देवालये देवीदुर्गायाः अतिरमणीया मूर्तिः वर्तते । नगरस्य भक्ताः प्रतिदिनं तत्र देवीदर्शनाय गच्छन्ति, दुर्गां पूजयन्ति च । देवालयस्य पुरतः प्रङ्गणे अस्ति एकः ध्वजस्तम्भः । देवीदुर्गायाः कषायवर्णा पताका तस्य उपरि विलसति । अतीव प्राचीनः स्तमभः अधुना जीर्णः भवति । अतः, “शुभदिने, तस्मिन् स्थाने, नूतनं स्तमभं स्थापयामः” … इति नगरसथाः चिन्तयन्ति ।

शुभदिने सर्वे नगरस्थाः प्राङ्गणे मिलन्ति । स्तम्भस्थापनाय नूतनं गर्तं खनन्ति । पुरातनी परम्परा अस्ति यत् स्तम्भस्थापनं गजेन एव कर्तव्यम् । तदनुसारं देवालयस्य प्राङ्गणे व्दिरदं नयन्ते । जनाः गजशुण्डायां  ध्वजस्तम्भं  स्थापयन्ति । गजः स्तम्भं धरति, गर्तस्मीपम् आगच्छति च । परन्तु सः स्तमभं गर्ते न  क्षिपति । स: तत्र  तिष्ठति । शनैः सः गर्तस्य दूरं गच्छति । जनाः गजाय कुप्यन्ति । ते तम् अङ्कुशेन पीडयन्ति । तदा अपि गजः सतम्भं गर्ते न क्षिपति । जनेषु कोमाहलः जायते । ते परस्परं  पृच्छन्ति, “स्तम्भस्थापनं कथं भवति ?” इति ।

किञ्चित् कालानन्तरं गजः पुन: गर्तस्मीपम् आगच्छति । सः शनैः शनैः गर्तं प्रति गच्छति । स्तम्भं दूरं   स्थापयति । शुण्डया गर्तस्थं मार्जारशावकं सः अपनति । तं मार्जारशावकं साधानं दूरं सथापयति । तदनन्तरं स्तम्भं गर्ते सथापयति । जना: आश्चर्येन तत् सर्वं पश्यन्ति । ते कौतुकेन वदन्ति, “अहो धन्यं गजस्य चातुर्यं दयालुता च” इति ।

Traducere:

Elefantul cel isteţ

Există un oraş numit Durgāpur. În acest oraş se află un vechi templu. În templul zeiţei Durgā este o statuie nespus de frumoasă. Credincioşii din oraş merg zilnic acolo, în faţa zeiţei şi se roagă. În curtea din faţa templului este un pavilion. Fanionul şofrăniu al zeiţei Durgā străluceşte deasupra statuii. Pavilionul fiind foarte vechi acum este uzat. „Într-o zi de Şubhadina[1] în acest loc, un nou stâlp punem”, aşa se gândesc locuitorii oraşului. În toate zilele de Şubhadina locuitorii oraşului se întâlnesc în curtea templului. Ei sapă o groapă pentru noul pavilion. Există o veche tradiţie cum că pavilionul este o treabă realizată doar cu ajutorul unui elefant. Urmând tradiţia, în curtea templului aduc un elefant şi aşază trompa elefantului pe stâlpul noului pavilion. Elefantul ţine stâlpul şi se apropie de groapă, dar nu aruncă stâlpul în groapă, ci doar aşteaptă acolo. El merge agale departe de groapă. Oamenii sunt supăraţi pe elefant şi îl lovesc cu un cârlig (aṅkuśa). Nici aşa elefantul nu aruncă stâlpul în groapă. Oamenii fac gălăgie. Se întrabă între ei, „cum ridicăm pavilionul?”

După ceva timp, elefantul revine la marginea gropii. El merge uşor spre groapă, pune stâlpul deoparte şi scoate cu trompa o pisicuţă din groapă. Aşază această norocoasă pisicuţă departe, apoi plasează stâlpul în groapă. Toţi oamenii îl privesc cu ochii măriţi de uimire. Miraţi spun, „Ura! Inteligenţă şi compasiunea sunt virtuţile elefantului.”


[1] Zi Favorabilă (şubha – favorabil, norocos; dina – zi)

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: