Cântece de pe Ialomiţa (X)

LIRICA EROTICĂ

Ce s-ar mai putea spune în cuvântul nostru? Pentru dragostea ei, mândra se insinuează în viaţa cotidiană a flăcăului, după cum naturii i se încredinţează toate tainele. ’’Micul infern’’ din cântecul luat din Cegani este în cea mai bună linie a lui Anton Pann. Iubirea este egală cu bucuria continuă şi cu autodescoperirea.

DOINA FETEI

Foaie verde, fân cosit,
Trecui pe unde-am iubit,
Şi găsii locul pârlit,
Şi pe mândra mea plângând.

-          De ce plângi, mândruţa mea?
-          Cum n-oi plânge şi-oi ofta,
Că tu pleci şi m-oi lăsa?
Ia-mă, Gheorghe, şi pe mine,
Să fac armata cu tine,
De ţi-e ruşine cu mine,
Fă-mă brâu pe lângă tine,
De ţi-e ruşine mai rău,
Fă-mă brâu la calul tău,
De ţi-e ruşine şi-aşa,
Fă-mă scări la şaua ta,
Numai ia-mă de aicea!

Culeasă de la Ilie Anastasia din Feteşti
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

FOAIE VERDE, SĂLCIOARĂ

Foaie verde, sălcioară,
La casa cu trestioară,
Zace un voinic de boală,
Nu ştiu, zace sau se face,
Ori guriţa nu-I mai place?
Zaci, voinice, ori te scoală,
Ori mai dă-mi şi mie boală,
Că tare mi s-a mai urât,
Pernele de când le mut,
Când la cap, când la picioare,
Când la umbră, când la soare.

Culeasă de la Stan Spiridon din Sf. Gheorghe
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

FOICICĂ, BOB DE LINTE

Foicică, bob de linte,
Copiliţă fără minte,
Zi-i mă-tii să te mărite,
Că şi eu o să mă-nsor,
Să mă mai alin de dor,
Foaie albă, colilie,
Zi-i mă-tii să te dea mie,
Că mi-eşti dragă dintr-o mie.
Să te dea de sărbători,
Când e câmpul plin de flori.

Culeasă de la Ion Tutunea din Scânteia
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

CÂNTEC

Foaie verde, foaie lată,
Mai fă-mă, Doamne, o dată,
Cum eram şi altădată.
Fă-mă, Doamne, un ciobănaş,
Să cânt dintr-un fluieraş,
Ciobănaş cu chică lungă,
Să dau oile la strungă,
Şi-o mândră să mi le mulgă,
Şi una să mi le pască,
Unde-o fi iarba mai grasă,
Şi una să mi le adape,
Mai frumoasă decât toate.

Cules de la Apostol Constantin Mitrea din Reviga
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

CÂNTEC

De când sunt am tot iubit,
Şi nu m-am mai spovedit,
Acum, când m-oi spovedi,
Şapte popi mi-or trebui,
Şapte popi din şapte sate,
Să mă scoată din păcate.
Nu ştiu scoate-m-or ori ba,
Ori mai tare m-or băga?

Cules de la Popa Maria din Bucu
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)