Acasă > Istorie > Cercetare asupra istoricului comunei Ograda

Cercetare asupra istoricului comunei Ograda

Oricât de nefavorabile vor fi fost condiţiile de existenţă, Judeţul Ialomiţa beneficiază de o continuă locuire a teritoriului. Oamenii au întemeiat aşezări şi şi-au desfăşurat activităţile, adaptându-se mediului în care aceştia vieţuiau. Numeroasele atestări documentare din Evul Mediu demonstrează faptul că pe întreg cuprinsul judeţului au existat aşezări umane, multe dintre acestea dăinuind până în zilele noastre. Lipsa surselor de apă a determinat apariţia şi dezvoltarea satelor de-a lungul cursurilor râurilor sau pe malurile lacurilor. Cel mai elocvent este exemplul oferit de existenţa în prezent a localităţilor pe cursul râului Ialomiţa, pe cel al Dunării şi pe malul unor lacuri precum Strachina, Amara, Fundata, Iezer, Bentu. Cât de vechi sunt aşezarile care apar astăzi pe harta judeţului probabil că nu vom şti niciodată. Însă cercetările arheologice au demonstrat că pe amplasamentul mai multor localităţi ialomiţene au existat aşezări preistorice, urme de locuire fiind prezente pretutindeni.

Comuna Ograda este situată pe malul stâng al râului Ialomiţa, învecinându-se la vest cu Comuna Bucu, iar la est cu Oraşul Ţăndărei. Este una dintre cele mai întinse comune din Ialomiţa, cu o populaţie de aproximativ 5.100 de locuitori. Fiind situată pe şoseaua Bucureşti-Constanţa, comuna este alcătuită din 3 sate: Ograda-Gară („IAS” şi Coştei), Ograda-Sat şi Dimieni. Este cunoscută pentru faptul că aici s-a născut marele compozitor şi dirijor de talie internaţională Ionel Perlea. În Ograda nu au fost descoperite urme de locuire antică. Însă, în nordul localităţii, mai există şi în prezent un număr de doi tumuli funerari din perioada năvălirilor scitice din sec. VI-V î.e.n. Cercetările arheologice din anii `70 au scos la iveală săgeţi din bronz în trei muchii, pumnale din fier şi cazane rituale din bronz. În anul 1980, acestea, împreună cu alte relicve antice descoperite la Hagieni, erau expuse în sălile Muzeului de Istorie din Călăraşi.

Atestarea documentară a aşezării se plasează între anii 1558/1559. Atunci, printr-un hrisov al voievodului Mircea Ciobanul, se întărea ocina moşnenilor Vladul cu fiii săi, Neagul cu fiii săi şi Gherghina cu fiii săi, conform lucrării „Documenta Romaniae Historica”, vol. 5. La începutul sec. XIX, moşia Ograda aparţinea căminarului Ştefan Ogrădeanu. Se pare că acesta şi-a luat numele după moşia pe care o avea în stăpânire. Însă, după anul 1850, moşia Ograda avea să treacă în proprietatea familiei Peteu, Gheorghe şi Ana, originară din satul Săcele de pe lângă Sibiu. Această familie este cea care a ctitorit actuala biserică din sat. De aici, moşia va ajunge la una din fiicele lui Gheorghe Peteu, Ana, căsătorită cu Ioniţă Perlea, originar şi el din zona Sibiului. Soţii Ioniţa şi Ana Perlea vor deveni parinţii lui Victor Perlea, tatăl lui Ionel Perlea. În anul 1905, familia Perlea, care preluase si pamanturile detinute de familia Peteu, deţinea peste 1500 ha de moşie la Ograda.

După organizarea administrativă realizată de A.I. Cuza în 1864, Ograda devenea comună, făcând parte din Plasa Bălţi şi având arondat satul Dimieni, apoi, între 1874-1876, şi satul Sărăţeni. Situaţia reală a acestor sate este neclară astăzi. Astfel că la 28 februarie 1554/26 decembrie 1557, un hrisov emis la Bucureşti în timpul domniei lui Pătraşcu cel Bun, aminteşte satele Buciumeni şi Sărăţeni. După formarea satului Dimieni, denumirea de Buciumeni aproape că dispare, acest fapt ducându-ne la ideea înglobării Buciumenilor în satul Dimieni. Dispunerea acestora, de la E la V, fiind următoarea:  Ograda, Dimieni, Buciumeni, iar la o distanţă de 1,5- 2 Km, Sărăţeni. Satul Dimieni a fost format la mijlocul sec. XIX de colonişti veniţi din Buzău, dovada fiind denumirea împrumutată de la Gura Dimienii, sat din nordul judeţului Buzău.

În anul 1841 moşia Sărăţeni aparţinea Marghioalei Ghica. Moşia Dimieni aparţinea în prima jumătate a sec. XIX Lucsiţei Ritoridis, apoi familiei Papadopol, iar către anul 1900, Mariei Sergiu. La sfârşitul sec. XIX, comuna Ograda se întindea la sud de lacul cu acelaşi nume, continuându-se către vest cu satele Dimieni şi Buciumeni.  În 1968 devine sat arondat comunei Bucu, iar în 2004 redevine comună.

Despre existenţa satelor care astăzi formează comuna Ograda aflăm informaţii din numeroase surse.  Harta Specht din anul 1791 conţine si menţiunea satului Ograda. Pe Harta Rusă din 1835  găsim satele Sărăţeni, Ograda, Buciumeanca (Demieni) şi Sărăţeni (altul). Pe Harta maiorului Dimitrie Pappasoglu din 1864 întâlnim aşezările Dimieni, Ograda, Sărăţeni şi Sărăţenii de Sus. Din lucrarea profesorului Ştefan Grigorescu, ,,Aşezări şi monumente ialomiţene” din 2006, aflăm că în anul 1876, satul Sărăţeni făcea parte din comuna Bucu, fapt care rămâne valabil şi în 1882, când, din aceeaşi comună, Bucu, făceau parte şi satele Căşeria, Stăncuţa şi Capu Moşiei.

Mai târziu, în 1884, cele trei sate vor forma satul Gheorghe Lazăr. Pe la anul 1900, cei mai de seamă proprietari de la Bucu şi la Sărăţenii de Jos erau Niţă Grigore Orzea, Elena Cachi şi urmaşii colonelului Grigore Dimitrescu. În anul 1905, din comuna Bucu, Plasa Ţăndărei făceau parte: Bucu, Gheorghe Lazăr şi Sărăţeni, iar din comuna Ograda satele: Ograda, Buciumeni, Dimieni, conform  ,,Anuarului judeţului Ialomiţa pe anul 1906″ realizat de Aureliu Ursescu. În anul 1938, din Plasa Ţăndărei făceau parte comunele Bucu şi Ograda, după ,,Enciclopedia României II. Ţara Românească”, ediţia 1938. Anul 1968 găsea Ograda sat în cadrul comunei Bucu, alături de satul Bălăşeşti. Despre existenţa acestuia din urmă nu se cunosc informaţii. Localnicii mai vârstnici din Dimieni dau şi în prezent această denumire zonei unde este amplasată moara de la intrarea în sat.  Putem crede că este vorba de vechiul amplasament al satului Bălăşeşti.

În Ograda există astăzi câteva edificii ce amintesc de vremurile demult apuse. Unul dintre acestea este biserica Sf. Gheorghe, construită între 1868-1870 de Ana şi Gheorghe Peteu, mari proprietari funciari şi străbunici ai muzicianului Ionel Perlea. Lăcaşul a fost restaurat de mai multe ori în cursul secolului XX; la anul 1978 a fost restaurată pictura interiorului, de către Ana Nicolae, iar la anul 1995 s-a restaurat pictura pridvorului, de către pictorul M. Motronea.

Edificiul este de tip trilobat şi dispune de tindă şi cele trei încăperi clasice. Se remarcă la tindă cele patru coloane circulare, dintre care două semi-îngropate. Absidele naosului sunt realizate prin câte trei laturi în unghi drept, iar ferestrele edificiului se termină în ogivă, amintind de arhitectura gotică. Singura turlă a bisericii încununează tinda şi este învelită cu tablă, având un plan octogonal pe o bază pătrată. În tindă se află mormintele unor membrii ai familiei Peteu, cu lespezi de marmură albă, Gheorghe Gh. Peteu (m. 1861), Aneta şi Amalia Peteu (m. 1871):

Inscriptie„Trecătorule  ori cine vei fi, află că ce eşti am fostu şi unde suntemu vei veni. Aici se odihnescu surorile Aneta şi Amalia, fiice ale D.G. Peteu, încetate din vieţă cea din tâi la Niopole în 13 decebre în etate de 23 ani şi cea den urmă la 2 iunie în etate de 17 ani în 1871.”Placa funerara apartinand lui George Peteu

„Aicea repausă George G. Peteu în etate de 20 anni ce a încetat din viaţă la 1861 septemvrie 8/ Înmormântatu la satul Ograda proprietatea lui/ Dumnedeu să`l ierte”.

PisaniePisania veche menţionează:

„La anul 1868 mai-9/ S`a fondat acestă biserică cu hramul/ Sfantul Gheorghe, de Gheorghe Peteu/ Şi consorta sa Anna proprietari acestei / Moşiei Ograda, spre suvenire pre răposatul/ Iubitului lor fiu Gheorghe G. Peteu./ Edificarea şi pictura s`a terminat în/ Luna lui octomvrie anul 1870”.

Pisania nouă, pictată, menţionează restaurările picturii, realizate în ultimele decenii. Clopotniţa este realizată din lemn, are un plan octogonal şi este dispusă lângă colţul de nord-vest al lăcaşului.

În apropiere de lăcaşul de cult se află Casa memorială Ionel Perlea. Edificiul a fost ridicat la sfârşitul secolului XIX de către Victor Perlea, iar după confiscarea sa de către regimul comunist a servit o vreme ca depozit şi clădire a poştei. Începând cu anul 1983 a devenit casă memorială, fiind restaurată la anii 1996-1997 de către Muzeul Judeţean Ialomiţa, a cărui secţie este. Construcţiei i-au fost aduse modificări, intrarea din faţă având astăzi o altă înfăţişare decât cea iniţială. Acolo s-a născut, la 13 decembrie 1900, Ionel Perlea (m. 1970), care a vizitat localitatea natală cu un an înaintea încetării din viaţă.

Un alt lăcaş de cult găsim în Dimieni. Biserica a fost ridicată între anii 1862-1864 de moşierul Ioan Papadopol şi soţia sa, Maria. Este construită din cărămidă arsă şi învelită cu tablă galvanizată, în forma Sfintei Cruci, stilul bizantin, având o singură turlă la intrare (pronaos). Pardoseala este făcută din lespezi mari de piatră în forma rombică. Sfântul Altar are o uşă care comunică cu exteriorul. Biserica este ocrotită de trei mari sfinţi: Maica Domnului, Sf. Ierarh Nicolae şi Sf. Ioan Botezatorul. Clopotniţa din lemn ridicată în anul 1954 s-a deteriorat din  cauza trecerii vremii  şi s–a ridicat una nouă, construită din calupi, în anul 1989. În curtea bisericii se află mormintele ctitorilor şi credincioşilor din vechiul cimitir. Biserica a avut drept slujitori clericali în trecutul îndepartat pe preotul Ioan Popescu, care a slujit pâna în anul 1940. Începând cu 25 octombrie 1940 pâna în anul 1980 slujitor al bisericii a fost preotul Neagu Badea, fiind îngropat chiar în curtea bisericii. Din anul 1980, până în anul 1991 a slujit preotul Moncea Gavriil. Între anii 1991-1996 a suplinit preotul Drăghici Dumitru, fiind paroh la parohia Ograda. În perioada 1996-2000 biserica a avut ca slujitor pe preotul Manolache Victor. Din anul 2000 este numit preotul Popa Ion. În ultimii ani, clădirii i-a fost restaurată pictura şi i s-a adăugat o nouă clopotniţă, din zidărie, aflată în faţa edificiului.

Şi învăţământul are o veche tradiţie. La început, biserica a fost cea care s-a preocupat de răspândirea de carte în rândul localnicilor. Despre învăţământul organizat nu poate fi vorba decât spre sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. În Ograda se construieşte primul local de şcoală în anul 1876, în zona delimitată de biserică, cimitirul vechi şi conacul Perlea. În aceeaşi zonă se află şi în prezent şcoala unde a învăţat, printre fiii de ţărani, viitorul mare compozitor. Clădirea şcolii, ridicată în 1906 de către familiile Peteu şi Perlea, avea o singură clasă. Primul local de şcoală la Dimieni, cu două săli, se construieşte în 1876, iar numărul elevilor era de 32 băieţi şi 8 fete. Detalii despre învăţământul din Ograda aflăm din ,,Istoria învăţământului din judeţul Ialomiţa” (1300-1918), a lui Gh. Pârnuţă. Aici regăsim listele cu învăţătorii şi numărul de elevi din satele Sărăţeni, Dimieni, Buciumeni şi Ograda.

Astfel, la data de 20 martie 1844, Gheorghe Stanciu în vârstă de 18 ani din Dimieni este menţionat la şcoala din Sărăţeni; în octombrie 1838, Costache Colceag din Sărăţeni este amintit învăţător în acelaşi sat. În 1846, la Sărăţeni sunt enumeraţi învăţătorii Dumitrache şi Ion Neagu. În 1844, Gheorghe Popa Sterie în vârstă de 26 de ani, preot din Sărăţeni, este amintit dascăl la şcoala din Cresani. Mai sunt menţionaţi: Ene Mihaiu, 22 ani, dascăl la Dimieni în 1843, Ion Vasilescu, 30 ani, la Ograda în 1838 şi Niţă Neagu, 20 ani, tot la Ograda în anul 1843. În anul 1838 pentru Dimieni – Stan Mihăilă şi pentru Ograda – Bucur Marin. În anul 1857 sunt menţionaţi: Nicolae Iordache  la Sărăţenii de Jos, Plasa Ialomiţei,  Gheorghe Ionescu la Ograda, Plasa Bălţi, Stan Ionescu la Dimieni, Plasa Ialomiţei. Gheorghe Ionescu este amintit şi în 1858 ca învăţător la Ograda şi Frăţileşti, Plasa Bălţi. În 1859: Gheorghe Ionescu – Ograda, Plasa Bălţi, Stan Ionescu – Dimieni, Sărăţenii de Jos şi Bucu şi Nicolae Enescu – Sărăţenii de Sus, Plasa Ialomiţei.

Numărul elevilor a variat în timp. În anul şcolar 1843-1844, la Ograda sunt înregistraţi 10 elevi, la Sărăţeni 14 elevi, iar la Dimieni, 12. În anul 1844-1845, la Dimieni – 16 elevi, iar la Ograda – 17 elevi. Anul 1848: Ograda – 19 elevi.

Din aceeaşi lucrare aflăm că Logofătul Dumitrache din Ograda a urmat cursurile dascălului Predeleanu-Şincai la Berleşti Cruci vechiîn anul 1824, fapt despre care nu se ştiu mai multe detalii.

În spatele şcolii vechi din Ograda şi în imediata vecinătate a bisericii Sf. Gheorghe regăsim urmele vechiului cimitir, cu monumente funerare din piatră masivă ce poartă inscripţii slavone şi caractere cifrice: 1846, 1860, 1863, 1864, 1882 etc.

Astăzi, în Ograda se păstrează atât case ţărăneşti vechi, cât şi case care au aparţinut unor moşieri precum Perlea, Georgescu, Moraru. Casa VasilescuSe fac remarcate casele Zaharia Moraru – 1880 (stil ţărănesc), Vasilescu – 1908 (stil eclectic). Localitatea Ograda a avut şi numeroşi moşieri printre care amintim: Sulica, Petculescu, Stoicescu, Arbizan, Urzică, Ionescu.

  1. LIVIU LUCA
    29 Aprilie 2011 la 17:51

    Sunt nepot al lui Georgescu Alexandru Ghiriac născut în Ograda. Bunicul meu a plecat din Ograda şi a rupt legăturile cu familia în urma unei situaţii neclare pe care nu a spus-o nimănui. Eu ştiu câte ceva despre familia lui de la bunica mea, deoarece el a decedat înainte de a mă naşte eu. Aş dori să aflu mai multe de la rude care cunosc trecutul familiei Georgescu din Ograda, Ialomiţa. Menţionez că bunicul meu a afirmat că tatăl lui era învăţător in sat.
    Mulţumesc anticipat celor care îmi pot da informaţii pentru a cunoaşte strămoşii din partea bunicului.

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: