Acasă > Personalităţi > Constantin Doncea – biografie

Constantin Doncea – biografie

Ce îl leagă pe Constantin Doncea de Ograda este faptul că acesta a ocupat funcția de director al Gospodăriei Agricole de Stat Ograda. Am auzit câțiva oameni vorbind despre acest Doncea fără a ști însă cine a fost el cu adevărat. Redăm în cele ce urmează un editorial din serialul Istoria comunismului românesc apărut în Jurnalul Național (Jurnalul Național ).

Biografia lui Constantin Doncea este una dintre cele care ilustrează elocvent paradoxurile vieții liderilor comuniști. Membru de partid din 1931, Doncea era în timpul grevelor din 1933 președinte al sindicatului feroviarilor din București. Un om al cărui cuvânt a contat greu în confruntarea revoltaților de la Atelierele CFR Grivița cu autoritățile în februarie 1933. Fapt pentru care Doncea a și primit cea mai mare condamnare – în primul proces, închisoare pe viață, schimbată în 1934, la procesul din Craiova, în 20 de ani de muncă silnică.

După evadarea din închisoare s-a remarcat printre ceilalți români emigranți în Uniunea Sovietică prin acțiuni deosebite. Voluntar în Brigăzile Internaționale din Spania (soldat și secretar politic de campanie, batalion și brigadă în luptele de la Ebra și din Catalonia), a căzut prizonier, fiind internat într-un lagăr din sudul Franței. Reîntors în împrejurări greu de precizat în URSS, a fost parașutat în primăvara lui 1944 în România pentru a restabili legătura dintre Moscova și comuniștii locali. Nu a reușit însă, chiar în acel timp secretariatul partidului, condus de Foris, fiind schimbat. A îndeplinit după intrarea Armatei sovietice în România diverse funcții. Din memorialistică și documente se conturează imaginea unui inadaptat social, care în împrejurările deosebite ale acelor vremuri a contat ca figură marcantă de revoluționar.

Deși multe dintre faptele și declarațiile sale par a fi în flagrantă contradicție cu „viața de partid”, lui Doncea i se trec toate cu vederea. Anecdotică a rămas, bunăoară, pornirea sa, pe când era primar al Capitalei, de-a face „bucăți-bucățele” Arcul de Triumf, deoarece i se păruse că deranjează perspectiva lui Dej asupra Șoselei Kisseleff. S-au limitat tovarășii săi la critică și când s-a aflat de comerțul derulat cu produsele agricole – însușite în calitatea de președinte al Consiliului de Stat pentru valorificarea lor – în chiar casa și beneficiul lui Doncea. I-au bârfit priceperea la artă și slăbiciunea pentru artiști și nu s-au supărat prea tare. Cei mai mulți dintre ei își părăsiseră, curând după moartea lui Stalin, nevestele sovietice în favoarea unor talente naționale.

A fost de-ajuns însă zvonul nemulțumirii lui Doncea cu privire la satisfacerea meritelor sale de grevist la Grivița – mai mari decât ale celorlalți ilegaliști – și s-a pornit cutremurul de partid. Răzbunătorul Dej se pune fulgerător în mișcare. Probele împotriva „eroului de la Grivița” și a altor ilegaliști cu care „făcuse fracționism de partid” se strâng într-un ucigător rechizitoriu, citit în bună parte de nimeni altul decât Ceaușescu. Plenara pune în discuție și componența cadrelor de conducere ale partidului (noii activiști ai partidului nu sunt mai puțin valoroși decât vechii ilegaliști, clamează același Ceaușescu). Cu prilejul ei aflăm  și date importante pentru istorie. Petre Lupu (șef de secție la Direcția organizatorică a CC) informează, bunăoară, că în respectivul moment partidul număra 748 de foști ilegaliști, dintre care 530 dețineau funcții de conducere.

Catastrofa „fracționismului” declanșat de Doncea este însă apreciată prin conexarea cu pericolul „revizionismului” ilustrat de Tito și de Imre Nagy. Și nu întâmplător, în aceeași lună, la câteva zile după plenara din România, Imre Nagy și tovarășii săi, considerați „contrarevoluționari” de sovietici, au fost executați. Astfel că Ghizela Vass (pe-atunci coordonator al secției relații externe din CC) intuiește în Doncea un potențial Imre Nagy. „Doncea ieri a pus o întrebare, zice ea. „Ce sunt eu de vină că dușmanii, legionarii, mă iau în brațe? Ce vină am eu?” Eu am să răspund tov. Doncea. Aceeași întrebare a pus-o la timpul său și Imre Nagy. Dumneata nu-l cunoști, eu îl cunosc și trebuie să-ți spun că rolul său a avut o mare însemnătate. Tu te arăți ca un ceferist care a condus greva. Nagy ca metalurgistul care a înfăptuit revoluția în 1919 și republica.” Este momentul care declanșează tirul ucigător al intelectualilor din conducere – Leonte Răutu și Athanase Joja. Cu pretenția de a fi cei mai informați asupra pericolelor din plan extern, ei zugrăvesc nemulțumirile discutate până acum ca o încercare de atentat la însăși cauza comunismului în România. O criminală acțiune săvârșită la îndemnurile posturilor de radio „imperialiste”, la fel ca și cele ce declanșaseră revolta din Ungaria în 1956.

Dupa cele cinci zile de asemenea chin, Doncea își face plângând autocritica. „Cred că nu este nimeni în această sală care să aibă pe suflet ce am eu, mărturisește el. Pe sufletul meu este o durere foarte mare, durerea că pierd partidul.” Tovarașii săi nu s-au lasat impresionați. „Eroul Griviței” a fost exclus din partid și trimis la „munca de jos”. Adică director la GAS Ograda, raionul Ialomița, de unde se pensionează cu puțină vreme înainte de moartea lui Dej.

Același Ceaușescu care-l criticase îi redă după moartea lui Dej funcția pierdută în 1958 și peste salariul ei îngăduie bonusul pensiei. La moartea lui Doncea (1973), Ceaușescu a dispus ca tablourile, sculpturile, monedele și obiectele de artă veche „agonisite” de defunct să fie donate statului. Asa se face că printre colecționarii de artă, cu valoroase donații făcute țării, figurează și „eroul Griviței”, Constantin Doncea.

DECIZIE
„CC al PMR hotărăște aplicarea următoarelor măsuri statutare: Doncea Constantin, membru supleant al CC al PMR și președinte CSVPA, pentru atitudinea sa antipartinică de subminarea autorității conducerii partidului, pentru politica sa de promovare a elementelor străine și dușmănoase în aparatul de stat și pentru încălcarea gravă a disciplinei de partid și de stat să fie sancționat cu: excluderea din partid; destituirea din funcția de președinte al CSVPA și trimiterea la munca de jos” decizia Comitetului de Partid

IDEOLOGUL PARTIDULUI
„S-a spus aici și că Doncea a fost un fel de Mecena mărinimos. Pentru că una dintre nevestele lui a fost sculptoriță, el a luat sub patronaj Uniunea Artiștilor Plastici. (…) Ca după aceea să comande aici un bust și două basoreliefuri. El aici spune că n-a avut timp. El a avut timp ca la sculptorița L. Pătrașcu și la Baba să pozeze câte 4-5 ore că să-l imortalizeze.”
(…) „Aici s-a vorbit că acțiunile acestor netrebnici se aseamănă ca două picături de apă cu îndemnurile și lozincile postului de radio România Viitoare. Pentru că nu toată lumea cunoaște aceste emisiuni, aș vrea să citez un fragment din emisiunea din 2 mai: „Comuniști conștienți din aparatul de stat și de partid! Este în interesul vostru în primul rând să distrugeți partidul din interior, pregătindu-vă astfel viitorul în România liberă de mâine. Introduceți în interiorul partidului un climat de haos și suspiciuni, zdruncinați toate planurile Comitetului Central și ale guvernului, prefaceți partidul într-un iad în așa fel ca Moscova să nu mai poată conta pe nimic la voi în țară. Cereți în fiecare zi partidului o schimbare radicală a metodelor staliniste învechite. Cereți înlocuirea conducerii. Dacă veți șovăi, dacă veți amâna acest lucru, dacă voi nu luați inițiativa acestor schimbări, este mai mult ca sigur că voi veți fi victimele lichidărilor care se pregătesc acum în umbră. Acționați fără frică, la adăpostul statutelor partidului, distrugeți partidul din interior, dacă vreți să supraviețuiți. Cuvântul de ordine este acesta: Furați, fraților; risipiți fraților; trândăviți fraților; nu munciți fraților. (…) Neamul acesta se întreabă de 13 ani cu uimire cum de nu se găsesc câțiva comuniști români care să pună capăt jafului rusesc, mizeriei și teroarei. (…) Comuniști conștienți, acum este rândul vostru să grăbiți descompunerea regimului, acționând chiar din interiorul partidului, folosind armele cele mai viclene ale zvonurilor și denunțurilor.”
Leonte Răutu (membru al CC al PMR, șef al Direcției de Propagandă și Cultură al CC al PMR)

  1. 4 Iulie 2010 la 14:19

    A avut si pseudonime Constantin Doncea -alias- Victor Pandelescu

  2. gogu
    13 Octombrie 2011 la 23:34

    De ce nu spune nimeni pe nicio pagină de site nimic despre cele două fete din Rusia şi care trăiesc de ani buni în România (pensionare amândouă actualmente), nimic despre soţia lui legitimă care, în 1968, când s-au căsătorit, avea 34 de ani iar el 64, şi după 5 ani de căsnicie a rămas cu o avere fabuloasă (ce este drept doar pentru câteva zile, 2-3, până au venit comuniştii şi au confiscat tot)? Acum, în 2011, soţia are 77 de ani şi deja mare parte din bunuri au fost revendicate şi valorificate: tablourile, sculpturile, monedele și obiectele de artă veche „agonisite” de defunct. Dar nu sunt numai acestea; mai sunt 535 de icoane, câteva zeci de costume populare tradiţionale, numismatică, galeurile, fosta vilă a Securităţii din spatele grădinii zoologice…..

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: