Acasă > Personalităţi > Personalități ialomițene: Barbu Catargiu (1807-1862)

Personalități ialomițene: Barbu Catargiu (1807-1862)

Barbu Catargiu

Barbu Catargiu

 

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucureşti – d. 8 iunie 1862, Bucureşti), a fost om politic, lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. La 22 ianuarie 1862 devine întâiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor.

Mandatul său încetează brusc pe 8 iunie 1862 când este asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stârnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului și a cărui enigmă nu a fost elucidată nici până în zilele noastre.

Catargiu îşi are originile într-o familie boierească din Muntenia, părintii săi fiind marele vornic Ştefan Catargiu şi Stanca Văcărescu, fiica banului Barbu Văcărescu. Studiile elementare le urmează în Bucureşti, la Şcoala grecească de la Măgureanu, iar din 1825 urmează cursuri universitare la Paris. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politică. O legendă care a circulat multă vreme de la asasinarea primului ministru spunea că o faimoasă ghicitoare din Paris, madame Lenormande, i-ar fi prezis destinul tragic.

 

Cariera politică

Statuie Barbu Catargiu

Statuie Barbu Catargiu

În 1834, tânărul Catargiu revine în țară și se face remarcat în cercurile „Societății Filarmonice”, iar din 1837 devine membru în Adunarea Obștească a Țării Românești. Pe 20 decembrie 1842, este numit director al Departamentului Dreptății, iar pe 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer și trecut în arhondologie (cronica rangurilor domnești). În această perioadă, Barbu Catargiu s-a căsătorit cu Ecaterina Parravicini, de origine rusă. Cei doi au avut un singur copil, pe Mariţa.

În contextul internațional favorabil Unirii Principatelor, Barbu Catargiu desfășoară importante activități unioniste, fiind unul dintre liderii grupării de ideologie conservatoare din Muntenia. Fondează Comitetul Conservator al celor nouă, un organism politic care a redactat și a dat publicității la 19 martie 1859 cele opt puncte fundamentale destinate dezbaterilor și hotărârilor Divanului ad-hoc. Totuși, Catargiu nu reușește să fie ales pentru Divanul ad-hoc din cauza intrigilor liberale şi atacurilor adversarilor politici.

În primul guvern numit de Cuza în Muntenia, Catargiu primeşte portofoliul Finanţelor, în această perioadă activând şi ca membru în Comisia Centrală de la Focşani. Ulterior, între 30 aprilie – 12 mai 1861, liderul conservator devine preşedinte al Consiliului de miniştri muntean. Catargiu era ataşat ideii de consolidare a statului român, afirmând în Adunarea Deputaţilor că „nu este destul unirea între ţările surori”, în opinia sa fiind necesară „unirea între fiii ei”, prilej cu care el lansa un dicton pe care dorea a-l înscrie pe steag: „Totul pentru tară, nimic pentru noi”.

În primii ani de după Unire, conservatorii reprezentau cel mai puternic grup politic din cele două Principate. Catargiu s-a afirmat ca lider incontestabil al acestei grupări, reuşind să ralieze în jurul aceluiaşi program diferitele facţiuni conservatoare.

Cum gruparea conservatoare deţinea majoritatea atât la Bucureşti, cât și Iași, cel desemnat, la 22 ianuarie 1862, să prezideze primul guvern unic a fost Barbu Catargiu.

Printre legile importante adoptate de cabinetul Catargiu se numără legea vânzării sării și legea urmăririi veniturilor statului. Atacat de presa de opoziție deoarece nu dorea lărgirea drepturilor electorale, Catargiu răspunde printr-o lege a presei (23 martie), potrivit căreia poliția presei supraveghea imprimatele „rău famate” și controla activitatea proprietarilor de chioșcuri.

După problema electorală, cea mai intensă temă dezbătută și o importantă sursă de conflict între grupările politice era reforma agrară. Proiectul a fost combătut intens de opoziție. Mihail Kogălniceanu arăta că proiectul nu ținea cont de prevederile Convenției de la Paris, singura prevedere fiind aceea că „țăranul e stăpân pe munca lui, iar proprietarul pe moșia lui”. Având majoritatea în Cameră, era evident că executivul își va impune voința. Pentru a împiedica acest fapt, radicalii apelează la mase și convoacă pe 11 iunie o mare adunare pe Câmpia Libertății din Dealul Filaretului.

Motivația era aniversarea revoluției de la 1848, însă scopul real era exercitarea unei puternici presiuni populare care să ducă la căderea guvernului. Pe 8 iunie, primul ministru susține în Cameră un discurs virulent împotriva acestei manifestări: „trandafirii din buchetele ce urmează a împodobi sărbătorirea de la 11 iunie vor fi, în realitate, topoarele, cuțitele, ciomegele și chiar puștile, care s-au găsit asupra țăranilor arestați la Văcărești […] voi prefera moartea mai înainte de a călca sau a lăsa să se calce vreuna din instituțiile țării”.

Asasinarea pe Dealul Mitropoliei

Barbu Catargiu nu-și dădea seama că anticipa exact soarta ce îl aștepta. După încheierea alocuțiunii virulente, Catargiu iese din palat pentru a se întoarce la sediul Consiliului de miniștri. În acel moment observă că trăsura îi lipsește, astfel că prefectul poliției Capitalei, Nicolae Bibescu, îl invită la el în trăsură pentru a-l însoți. În momentul când trăsura ajunge sub clopotnița de la Mitropolie se aud două focuri de armă. Din cauza împușcăturilor, caii s-au speriat, astfel că trăsura a putut fi oprită după câteva sute de pași. Primul ministru fusese împușcat în spate, la baza craniului. Vestea asasinării a fost răspândită în întreg orașul și a indignat opinia publică, căci era primul asasinat al unui înalt demnitar al statului. După cercetări amănunțite, cercul de suspecți este restrâns la trei nume: Dimitrie Dunca, Iulian Grozescu şi Gheorghe Bogati, dar nici unul nu a putut fi audiat, căci toți erau dispăruți fără urmă. Misterul din jurul acestei odioase crime nu a fost elucidat nici până astăzi. Cercetările au fost sistate din ordinul domnitorului Cuza, iar ulterior dosarul a dispărut.

Barbu Catargiu a încetat din viață la vârsta de 54 de ani, fiind înmormântat la conacul de la moșia din Maia, județul Ialomița, conform testamentului său.

Scenarii privind asasinatul

Nicolae Bibescu (Pistol)

Există trei scenarii ce au fost dezvoltate de istorici de-a lungul timpului. Primul se referea la o crimă comandată de adversarii politici, radicalii, motivul crimei putând fi intensa dispută privind legea rurală, dar și interzicerea manifestațiilor din 11 iunie. Tabăra conservatoare a arătat cu degetul spre liberali, acuzându-i pe fruntașii C. A. Rosetti și I.C. Brătianu ca autori ai complotului. Istoricii au renunțat la această variantă, argumentând că asasinatul ar fi stricat imaginea radicalilor, plus că aceștia aveau la îndemnă alte metode politice pentru a împiedica acțiunile lui Catargiu.

Ideea unui asasin fanatic a fost alimentată de o mărturie a liberalului I. G. Valentineanu, directorul gazetei „Reforma”. Conform acestuia, un naționalist exaltat, Dimitrie Dunca, ar fi venit la redacția ziarului și i-ar fi arătat un pistol și un pachet în care s-ar fi aflat testamentul său politic. Alexandru Lapedatu, istoric, membru al PNL și chiar membru al Academiei, a susținut în studiile sale că asasinul lui Barbu Catargiu ar fi ungurul Gheorghe Bogati. Acesta ar fi fost insuficient anchetat în iunie 1862, susține Lapedatu. Mai mult decât atât, starea materială a presupusului asasin maghiar s-a îmbunătățit inexplicabil după atentat.

Cea mai plauzibilă variantă a rămas cea a asasinatului politic, mai ales că ulterior istoricii au putut cerceta felul în care s-a desfășurat ancheta. În primă fază cazul este înmânat procurorului Desliu, dar mai apoi îi este retras fără nicio explicație și predat altui procuror, pe nume Şoimescu. Acesta oprește cercetările și cazul este închis, ba mai mult dosarul crimei dispare fără urmă.

Pornind de la acest fapt, istoricii au analizat și au ajuns la concluzia că singurul suspect real, unul dintre autorii morali, ar fi fost prefectul capitalei Nicolae Bibescu. Acesta a fost cel care i-a luat cazul lui Desliu, iar declarațiile sale cu privire la crimă erau cu totul contradictorii. Conform autopsiei, focul a venit din spate, de jos în sus, așadar asasinul ar fi trebuit să se urce din mers pe treapta trăsurii pentru a declanșa focul. Era de așteptat ca Bibescu să poată descrie făptaşul, însă acesta a declarat că se uita în direcția opusă în momentul producerii crimei.

Legături cu județul Ialomița

Moșia de la Maia

 

Arbore Sofora - Monument al naturii

Arbore Sofora - Monument al naturii

În satul Maia în mijlocul Bărăganului, lângă vechiul drum al poștei de la București spre Moldova se află moșia lui Barbu Catargiu, încă de la 1800. Aici a avut mai întâi conac și apoi a făcut un castel. Pe vârful dealului din marginea satului, a ridicat un castel cu 52 de camere, cu lampadare din argint masiv, cu podele de lemn ca o tablă de șah. Aici opreau boierii să pună la cale treburi politice și tot aici se întâlneau la baluri ce țineau până în zori. Erau șiruri nesfârșite de trăsuri și rochii strălucitoare, parfumuri franțuzești se ridicau în aerul încins al câmpiei. Pe-atunci, Bărăganul era locul de promenadă preferat al marilor boieri din Muntenia.

Pe lângă castelul de la Maia, celebrul arhitect peisagist Wilhelm Mayer, cel care a făcut și Parcul Cișmigiu din București, ridicase în jurul lui o grădină englezească fabuloasă. Cu fântâni și alei, cu plante și flori exotice, cu păuni ce călcau trufaș. Castelul era legat de drumul principal cu o alee lungă de aproape un kilometru, ce avea de-o parte și de alta, pe toată lungimea sa, arbori exotici. Astăzi, au mai supraviețuit numai doi. Se află în curtea bisericii. Sunt singurii arbori Sofora din România și sunt declarați monumente ale naturii.

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” cu cavoul lui Barbu Catargiu

 

Biserica "Adormirea Măicii Domnului" din Maia

Biserica "Adormirea Măicii Domnului"

A fost ctitorită de Grigore Filipescu terminată în anul 1778 de fiul său Pană Filipescu. Moşia familiei Filipescu, împreună cu reşedinţa boierească, alcătuită din conac, parc şi biserică, au fost ulterior cumpărate de familia Catargiu. În 1862, Ecaterina Barbu Catargiu a restaurat biserica în memoria soţului ei. Biserica este înconjurată pe trei laturi de un zid vechi de cărămidă, iar pe a patra latură, de un gard de fier forjat.

Biserica de cărămidă, în forma de navă, are la intrare, un pridvor închis. Ancadramentele de piatră la ferestre sunt prevăzute cu grătare de fier, lucrate manual. Catapeteasma de lemn de stejar sculptat datează din 1862.

În partea dreaptă a pronaosului se afla monumentul funerar, de marmură albă, al lui Barbu Catargiu, iar în partea stânga, prin gârlici, se coboară în subsol, unde se găseşte cavoul ex-primului-ministru și al familiei. Într-un mic hol se află o cruce de lemn, despre care se spune că a fost trăsnită şi năruită de pe biserica de o furtună cu tunete și fulgere, izbucnită chiar în ziua asasinării. În aceeaşi încăpere, pe un soclu de marmură, unde este gravată data de 8 iunie 1862, se află un sicriu în miniatură, de sticlă, care conţine îmbrăcămintea victimei.

Cavoul lui Barbu Catargiu de la Maia

Cavoul lui Barbu Catargiu, Maia

Fresca bisericii, în tempera, în stil bizantin, este realizată în 1952 de pictorul Vasile Blendea, care o reface în 1974. A doua pisanie a bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, pusă cu ocazia restaurării sale; litere săpate pe marmură, placă fixată deasupra intrării în lăcaş, către vest conține:

1862 IUNIU 8. ACEST SFÂNT LĂCAŞ S-A RESTAURAT, S-A ÎNNOIT CU UMILINŢĂ CĂTRE ATOTPUTERNICUL SPRE A PRIMI ÎNTRU ETERNA ÎMPĂRĂŢIA SA, SUFLETUL PREAIUBITULUI MEU SOŢ ŞI MARTIE ACI ÎNMORMÂNTAT, BARBU KATARGI, DE MINE NUMITA ŞI ÎN VECI JALNICA SA VĂDUVĂ, ECATERINA KATARGI.

În inscripţia funerară de la data de 8 iunie 1862 a lui Barbu Catargiu; lespede de marmură albă, în partea sudică a pronaosului bisericii „Adormirea Maicii Domnului” se aminteşte:

BARBO KATARGI/ MINISTRU DE INTERNE/ ŞI/ PRESIDENT AL CONSILIULUI/ PRIMULUI MINISTERU/ DIN/ ROMÂNIA UNITĂ./ NĂSCUT LA 26 OCTOMBRIE 1807/ OMORÂT ÎN DEALUL MITROPOLII/ LA EŞIREI DIN ADUNAREA NAŢIONALĂ LEGISLATIVĂ/ ÎN/ ZIOA DE 8 IUNIU 1862/ LA 5 ½ ORE DUPĂ AMIAZI.

PACEA DOMNILOR, PACEA ŞI LINIŞTEA SUNT SCĂPAREA/ ŢERREI ŞI VOIU PREFERA MOARTEA MAI ÎNAINTE DE A/ CĂLCA SAU A LĂSA SĂ SE CALCE VREUNA DIN INSTITUŢIILE/ ŢERREI. CÂTEVA MINUTE DUPĂ ROSTIREA/ ACESTOR CUVINTE FU ASASINAT ŞI/ ÎNCETAT DIN VIAŢĂ.

Inscripţia funerară a lui Barbu Catargiu; placă de marmură albă inscripţionată şi fixată în dreptul compartimentului cu rămăşiţele pământeşti, la subsolul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”:

1862 IUNIE 8. ACI ZACU RESTURILE MORTALE ALE PREA-IUBITULUI MEU SOŢ BARBU KATARGI, DEPUSE ÎN ACEASTĂ CRIPTĂ ZIDITĂ SPRE ACEST SFÂRŞIT DE MINE, DEVOTATA ŞI UMILITA SA VĂDUVĂ, ECATERINA KATARGI.

Inscripţie legată de moartea lui Barbu Catargiu; placă de bronz cu litere inscripţionate, fixate sub un fragment de cruce din lemn, la capătul scărilor care coboară la subsolul bisericii Adormirea Maicii Domnului:

ACEASTĂ SFÂNTĂ CRUCE/ FU SMULSĂ DIN VÂRFUL BISERICII/ DE O VIJELIE ÎNGROZITOARE/ ÎN ACEEAŞI ZI, ORA ŞI MINUTU/, 8 IUNIE 1862, LA 5 ½ ORE D.A./, CÂND FU ASASINAT ÎN BUCUREŞTI BARBU CATARGIU,/ LA EŞIREA DIN ADUNAREA ŢERREI,/ ÎN POARTA MITROPOLIEI.

Textul inscripțiilor  a fost preluat din lucrarea „Inscripții din județul Ialomița” de Ștefan Grigorescu.

Muzeul

 

Exponat de la Așezământul de artă și cultură religioasă de la Maia-Catargi

Exponat muzeu

În același parc, preotul paroh Alexandru Marinescu a realizat un muzeu, care împreună cu biserica și ultimele ruine ale conacului alcătuiesc „Așezământul de artă și cultură religioasă de la Maia-Catargi„, unde se păstrează o colecție de documente și obiecte cu valoare istorică și artistică.

Printre cele mai semnificative piese ale colecției se remarcă seria de icoane. Într-un număr de aproximativ o sută de icoane întâlnim cele mai diverse tehnici de realizări iconografice: pictură pe lemn, metal, sticla, goblen, ferecăturile de metal nobil, medalionul în diferite combinații, cromolitografia. De asemenea aflam cele mai diferite tipuri canonice de icoane: împărătești, de praznic, de casă. Deși cele mai vechi sunt icoanele din sec. XVIII, totuși câteva exemplare par să fie mult mai vechi. Un alt merit al colecției este acela de a grupa icoane nu numai din Muntenia ci și din Moldova și Basarabia, icoane ce au fost recuperate în timpul războiului de la refugiați.

 

1862, IUNIE 8 – Pisania a doua a bisericii Adormirea Maicii Domnului, pusă cu ocazia restaurării sale; litere săpate pe marmură, placă fixată deasupra intrării în lăcaş, către vest: 1862 IUNIU 8. ACEST SFÂNT LĂCAŞ S-A RESTAURAT, S-A ÎNNOIT CU UMILINŢĂ CĂTRE ATOTPUTERNICUL SPRE A PRIMI ÎNTRU ETERNA ÎMPĂRĂŢIA SA, SUFLETUL PREAIUBITULUI MEU SOŢ ŞI MARTIE ACI ÎNMORMÂNTAT, BARBU KATARGI, DE MINE NUMITA ŞI ÎN VECI JALNICA SA VĂDUVĂ, ECATERINA KATARGI.

  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: