Acasă > Literatură > Cântece de pe Ialomiţa (IV)

Cântece de pe Ialomiţa (IV)

DESCÂNTECUL

Zonele mai retrase au dat majoritatea pieselor. El ajunsese într-o vreme o cheie universală (omul nu acceptă niciodată ideea că vreo taină ar rămâne nedezlegată). Descântecul echivalează cu o negare, prin însăşi raţiunea existenţei lui, a oricărei idei religioase.

Pe lângă cele de frică, se impuneau cele de bubă şi, riscând ridicolul, cele de… purici.

Niciunul din informatori n-a  mai vorbit de auxiliarele descântecului, dar textul s-a redat rapid.

Descântecul mai interesează azi în ce priveşte puterea lui de vindecare. Nu vrem să contrazicem, publicând mai multe, opinia exprimată în Istoria literaturii române, Editura Academiei, 1964: “… respectiva producţie literară orală, cunoscută astăzi numai din culegeri mai vechi”, însă circulă multe şi am considerat că publicarea lor ajută analizei literare, deoarece pe textul descântecului se pot observa elementele fundamentale ale poeziei adevărate.

DESCÂNTEC DE MĂRITAT

– Bună dimineaţa, lină fântână!
– Mulţumesc dumitale, fată bătrână,
– Şezi.
– N-am venit să şez!
Vin să-mi dai hainele tale,
Să mă speli cu apă întoarsă,
Să par băieţilor frumoasă,
Să plac dănacilor,
Ca laptele pruncilor,
Să plac bărbaţilor,
Ca berea boierilor,
Să fiu ca soarele când răsare,
Ca vişinul când e-n floare,
Ca un păun pestriţat,
De lume lăudat.

Cules de la Ion Manole din Crunţi
(“Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

DESCÂNTEC DE GUŞTER

Gâlcilor, motogâlcilor,
Apucaţi potecile,
Ca să-mi paşteţi guşterele,
Şi puserăţi să le păzească,
Un orb, un surd şi un mut.
Şi veniră lupii;
Orbul nu văzu,
Surdul nu strigă.
Lupii mi le mâncară,
Şi le forfecară,
De vârf se-aplecară,
Din rădăcină se uscară,
De la gâtul lui… se uscară,
Şi-a rămas luminat,
Ca argintul strecurat.

DESCÂNTEC DE PURICI

Cum se strâng peştii la leasă,
Aşa să fugă puricii din casă,
Fugiţi şi vă răspândiţi
Şi pe-aici  să nu mai fiţi!

Culese de la Anton Eliza din Giurgeni
(“Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

DESCÂNTEC DE JUNGHI

Fugi, junghiule, spurcatule,
Nu te boncăi ca vacile,
Nu te lungi ca şarpele,
Fugi de la (cutărică) din zgârgiul nasului,
Din faţa obrazului,
Ieşiţi cum se răspândeşte
Fetele de la horă, babele de la biserică,
Spuma din mare, ţărâna din cărare,
Fugi, că eu te înţep,
Cu cuţit găsit cu mâner de argint.
Să rămână (cutărică) curat.

Cules de la Ion Gh. Ioana din Reviga
(“Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

DESCÂNTEC CU BOGHI

41 de boghi,
41 de fraţi,
Bine ştiţi,
De numele lui… să-mi spuneţi,
Dacă-i bine, sănătos,
Să-mi cădeţi numai cu bucurie,
Dacă-i rău sau bolnav,
Să-mi cădeţi numai într-unul sau doi,
Fără nicio bucurie între voi.

Cules de la Isac Rada din Luciu
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC DE CEAS RĂU

A plecat leul cu leoaica,
Zmeul şi zmeoaica,
Cu ciocul de fier,
Cu ghearele de oţel,
Cu penele băteau,
Cu ghearele râcâiau,
Şi sănătos îl făceau.
Eu cu limba descântam,
Peste Marea Neagră aruncam,
Şerpii veneau,
Balauri negri de el s-agăţau,
Din boală-l scoteau,
Sănătos îl făceau,
De lovitură, de izbitură,
De apucături, de ceas rău,
Din vânt;
Şi eu cu ciocanul băteam,
Pământul crăpam,
Şi toată boala acolo o băgam,
Şi el sănătos se făcea,
Şi boala îndărăt nu se mai întorcea,
Până la stâncă mă duceam,
Pe stâncă mă suiam,
Brânca din Ion o scoteam,
În râuri o trimiteam.

Cules de la Voicu Oprina din Sf. Gheorghe
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC

Coţofană, fană,â
Pasăre albă, codalbă,
Pe sus eşti zburătoare,
Pică-ţi sânge din picioare,
Pică-n lemn-crapă,
Pică-foc, se stinge,
Pică-n piatră, se fărâmă,
Pică-n apă şi seacă,
Se-ncaier rânza şi osânza,
Zmeului şi zmeoaicei,
Derbloiului şi derbloaicei,
Deochetorului şi deochetoarei,
Şi Ştefan să rămână curat, luminat,
Precum Dumnezeu l-a lăsat,
De-o fi deocheat din vânt,
Să nu mai sufle pe pământ,
De-o fi din soare,
Să nu mai încălzească tare,
De-o fi de om să-i crape pântecul,
Şi să-şi piardă rodul său.
De-o fi de femeie,
Să-i crape piepţii, să-i curgă laptele,
Să-i moară pruncul de foame,
Iar de-o fi de potecă,
Lumea pe ea să nu mai treacă!

Cules din Munteni Buzău
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

NĂJITUL

Ieşi, năjit, ieşi, năjit,
Că te-ajunge leul, paraleul,
Şi te duce unde cocoşii nu cântă,
Unde fată mare nu se piaptănă,
Câinii nu latră,
Flăcăii nu-ncalecă.

Cules de la Vintilă Ion din Vlădeni
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC DE NĂJIT

Atunci când pe cineva îl doare urechea, se merge la o femeie bătrână, care, în timp ce îl afumă la ureche cu fum de busuioc şi cârpă, rosteşte acest descântec:

Fugi, năjit pricăjit,
Cu junghiuri şi cu cuţit;
Cu mătura te-am măturat,
Cu cuţit te-am înjunghiat,
Cu pămătuf te-am afumat;
Fugi, năjit pricăjit,
Cu junghiuri şi cu cuţit,
Din urechea lui …………
Să rămâie sănătos,
Să rămâie curat şi luminat

Cules din Stelnica
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC DE FRICĂ

Ieşi, frică, din inimă,
Din ficat, din sufletul lui ……..
Să te duci unde câinii nu latră,
Unde cocoşii nu cântă,
Că ………, când s-a speriat,
Inima i-a slăbit,
Sângele s-a risipit.
Leacul şi babei colacul.

 

DESCÂNTEC DE DEOCHI

Cu vânt ai venit,
Cu vânt să te duci,
Să te duci unde
Câinele nu latră,
Cocoşul nu cântă,
Soarele nu răsare;
Ieşi, deochi, din gene,
Din sprâncene, din cap, din stomac;
Să te duci unde vântul nu bate,
Şi soarele nu răsare.
 

DESCÂNTEC DE JUNGHI

Fugi, junghi, că te-mpung,
Cu cuţit de granit,
Cu prăsele din argint,
Cu secera te-am tăiat,
Cu coasa te-am adunat,
Şi-n traista cailor te-am băgat,
În vadul vacilor te-am aruncat,
Cum se risipesc vacile din vad
Aşa să se risipească junghiul lui ….

Culese din Reviga
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC DE APLECATE

Aplecate ţigăneşti,
Aplecate turceşti,
Aplecate băbeşti,
Ieşi de la ………..
Din piele,
Din piele, din oase,
Din oase, din măduvă,
Din măduvă;
Duceţi-vă,
Într-o vâlceluşă,
Că acolo vă aşteaptă,
Cu mesele întinse,
Cu flăcări aprinse.

Cules de la Vasile Maria din Reviga
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DE DAT CU BOBII

Patruzeci şi unu de bobi,
Patruzeci şi unu de fraţi,
Cum ştiţi de-nverziţi,
Şi-ncolţiţi,
Lumea să hrăniţi,
Aşa să ştiţi,
Şi să ghiciţi,
Gândul lui ……
Dacă o veni.
Dacă vine marţi,
Să-mi daţi,
Temei de nouăsprezece,
Să văd bine că vine;
Dacă n-o veni,
Să-mi daţi temei de nouă,
La inimă două,
Să văd foarte bine,
Că nu mai vine.
 

DESCÂNTEC DE GÂLCI

Gâlcile ca merele,
Gâlcile ca perele,
Gâlcile să-ncheie,
Gâlcile să descheie,
Ca spuma de soare,
Ca spuma de mare.
Ieşi de la …….,
Din ochi, din sprâncene,
Din măduva din oase,
Să rămână ……. curat
Cum mama lui l-a lăsat.

Culese din Gura Ialomiţei
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

DESCÂNTEC DE DEOCHI

Sub o salcie pletoasă,
Şade-o fată-mpodobită,
Cu un ochi de foc,
Şi unul de apă;
Sări cel de apă,
Se stinse cel de foc,
Dar nu se stinse cel de foc,
Şi se stinse deochiul de la …..
Din osânză, din oase,
Din faţa obrazului,
Din zgârciul nasului,
Din creierul capului,
Şi s-a sculat luminat.

Cules de la Miron Lucreţia din Slobozia
(’’Cântece de pe Ialomiţa’’, 1971)

Categorii:Literatură
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: