Acasă > Literatură > Cântece de pe Ialomiţa (VIII)

Cântece de pe Ialomiţa (VIII)

COLINDELE

Acestea sunt variate: colind de fată, de băiat, de tânăr, de vânător etc. Obiceiul a cam dispărut sau textul s-a redus considerabil, oamenii susţinând că nu mai importă conţinutul celor spuse şi că trebuie terminat mai repede cântecul. Emoţia veche a dispărut şi ea, fiind doar una de noutate pentru copii, căci pe seama lor a fost lăsat colindul. Se produc şi schimbări chiar în cadrul obiceiului, ceea ce înseamnă că el e încă viu. O variantă aproape totală ne-o oferă colindul de vânători, al cărui prim vers este “Cerb s-a lăudat”. Analiza variantei va constata şi aspecte stilistice surprinzătoare. Se poate demonstra o bună şcoală a evidenţierii capacităţilor analitice. Colindul se adresează unui individ căruia i se aduce, în genere, o urare de prsperitate, încadrată într-o aventură epică. Fabulosul şi elementul stil nu mai impresionează astăzi, căci colindul e înţeles ca o tradiţie care nu se continuă prin adăugare, ci prin simplă repetare ţi eliminare a unor fragmente ale ei. Remarcăm cu uşurinţă registre prozodice variate, frecvenţa motivului cerbului, a motivului leului, repetiţii, metamorfoze, versificări de basme – de exemplu versificarea basmului Prâzlea cel voinic şi merele de aur -, formule iniţiale şi finale, surprinderea liniştii căminului, înrudiri cu balada, folosirea dativului posesiv şi etic etc.

Colindele pe care le-am avut la îndemână nu atestă o gestică religioasă, cu toate că apare Hristos în câteva variante. Ele se înscriu în manifestările specifice care pregătesc venirea noului an într-o atmosferă de veselie şi optimism. Dcă obiceiul se retrage în timp, rămâne textul care pune la dispoziţie o bogăţie de idei şi sentimente.

COLIND DE VÂNĂTOR

Cerb s-a lăudat,
Că nimeni nu ştie,
Unde el împaşte
Şi mi se adapă
La râu, la pârâu,
Unde apa-mi curge
Şi mi se prelinge
Frumos iarba-mi creşte
Şi mi se-mpleteşte
Chip că-i tăneşte
…………… voinicu`.
De unde m-auzea,
Acasă alerga,
Arcul şi-l lua,
Arcul şi-o săgeată,
După cerb pleca,
Urma i-o lua,
Tot din stană-n stană
Şi din piatră-n piatră;
Peste cerb dădea,
Arcu-şi întindea,
Arcu` şi-o săgeată,
Pe cerb săgeta,
Prin spata din dreapta,
Cerbu-n sus sărea
Şi se blestema:
“Fir-aţi voi sicrete,
Căci eu de ştiam,
Mult mă străjuiam,
Strajă din trei părţi
Cam din nouă părţi”
…………… voinicu`
La cerb năvălea,
Cu coarda-l lega,
Coardă de mătase,
Împletită-n şase,
Şi-n spate-l lua
Şi cu el pleca,
Prin şiruri de sate,
Pe la hori de fete,
Cine mi-l vedea
Toţi mi-l fericea:
“Fericea-n de el
Şi de maica lui,
Zile ce-au născut,
Noroc mi-au de-avut,
De taică, de maică,
De vânat frumos”.
Mult mi-e curios
………….. voinicu`
Acasă-l aducea
Şi mi-l cosvârtea.
Cu cărniţa lui
Nunta şi-o nuntea;
Cu coarnele lui
Puse-n frunzi la porţi;
Cu sângele lui
Porţi vom zăbtui;
Cu oasele lui
Porţi vom zăvorî;
Cu unghiile lui
Fapta-n păhărele,
Ce-şi numeau cu ele.
…………… voinicu`
Fie-şi sănătos
Cu fraţi şi cu părinţi.

Cules de la Ioniţă Dumitru din Ciochina
(”Cântece de pe Ialomiţa”, 1971)

Categorii:Literatură
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: