Şcoala în judeţul Ialomiţa (sec. XVIII-XIX) – Răzvan Pantelimon

Această lucrare îşi propune să prezinte evoluţia şcolii din judeţul Ialomiţa de la origini până la începutul secolului al XX –lea. Ne vom concentra pe perioada secolelor al XVIII – lea şi al XIX – lea când apar primele forme de educaţie organizată modern, în timp ce pentru perioadele anterioare informaţiile documentare sunt sărace. Vom încerca să ilustrăm modul în care asistenţa socială s-a manifestat în intermediul sistemului educaţional, fie prin intervenţia statului, fie prin măsuri ale unor individualităţi.

Începuturile şcolii ialomiţene datează încă din secolul al XV – lea când exista o şcoală pe lângă vechea biserică din Vaideei, mai târziu Slobozia lui Ianache, unde se învăţa scrisul şi cititul şi unde se pregăteau viitorii diaconi, dieci, copişti, comercianţi, administratori de moşii, negustori etc.

La 15 ianuarie 1467, Radu cel Frumos, domnitorul Ţării Româneşti, întăreşte mănăstirii Cozia stăpânirea asupra bălţilor şi gârlelor dunărene şi de-a lungul Ialomiţei, hotărând că nimeni nu are voie să se atingă de aceste proprietăţi. Cu această ocazie el a numit boieri hotarnici care să delimiteze aceste proprietăţi: „slugile domnii mele Drăgoi şi Goe din Făcăieni şi Gureş din Frăţileşti şi de la Floci, Petre pîrgarul şi Buduslov.” Este o primă menţiune a ştiutorilor de carte din Ialomiţa fără a se putea afirma cu certitudine că aceştia ar fi studiat în şcoli locale, putând presupune însă că la acea dată exista cel puţin o formă de învăţământ măcar în Oraşul de Floci, centrul comercial şi politic al regiunii.