Mănăstirea Sfinţii Voievozi din Slobozia (Stefan Grigorescu)

Mănăstirea Sfinţii Voievozi, Slobozia, 1941

Cea mai veche mănăstire existentă în cuprinsul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și totodată, cel mai vechi așezământ monahal din întregul cuprins al Câmpiei Bărăganului, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia se află în reședința județului Ialomița. Așezământul este astăzi situat pe Aleea Mănăstirii nr. 1, în partea sudică a municipiului Slobozia, lângă drumul rutier DN 2A, de la București spre Constanța.

Dincolo de șoseaua care trece pe lângă mănăstire și de un dig de pământ curge râul Ialomița, peste care se întinde fostul sat Bora, astăzi cartier al Sloboziei. Mănăstirea este vizibilă de departe, atât din direcția dinspre Mare, fie dinspre Călărași zărindu-se întâi turnul clopotniță, apoi turla mare a bisericii. Dinspre București și Urziceni, ultimul, aflat la 65 Km distanță spre vest, drumul către mănăstire este de urmat fie prin centrul Sloboziei, ținând Bd. Matei Basarab, până în dreptul vechii Școli nr. 1, de tip Spiru Haret, vis-a-vis de care se văd zidurile așezământului, în dreapta, fie pe șoseaua de centură menționată, mănăstirea fiind în stânga acesteia, vizibilă de la distantă si având un indicator la drum.

Personalităţi ialomiţene: Dumitru N. Seceleanu (1857-1932)

Neam de oieri, Secelenii au coborât în Vechiul Regat muşcaţi de patima muncii. Sunt, la Dumitru Seceleanu ca şi la tatăl său, o serie de trăsături atipice ţăranului român obişnuit: deschiderea spre nou, curiozitatea spre alte lumi, încrederea în ştiinţă. Tatăl face negoţ cu oi cu gelepii din Constantinopol, dar trimite materie şi zalhanalei din Săcele. Are monopolul fabricării cărămizilor în Buzău şi, totodată, asigură pietrişul liniei ferate Buzău-Galaţi. E arendaş la Stâlpi, Cioronca, Văleanca, Călţuneni, Sărata Mărgineanu şi aprovizionează fabrica de postav a colonelului Eugen Alcaz de la Buhuşi cu partide de câte 200-300 kg de lână.

A patra generaţie de Seceleni, prin Dumitru, e deja împământenită în preajma Bărăganului, la Botoşu (Buzău). Născut la 23 noiembrie 1857, acesta trece înapoi munţii ca să

Atestări documentare privind localităţile judeţului Ialomiţa

Albeşti – 23 iunie 1608

Amara – 1882

Armăşeşti – 1513

Balaciu – 17 aprilie 1613

Bora – 20 martie 1571

Bucşa – 14 iunie 1569

Bucu – 1580

Ciulniţa – 6 decembrie 1632

Crăsani – 9 septembrie 1579

Crunţi – 28 ianuarie 1592

Dridu – 28 octombrie 1464

Feteşti – 1528

Gârbovi – 14 septembrie 1545

Ivăneşti – 18 iunie 1594

Jilavele – 30 iunie 1543

Mărculeşti – 1583

Munteni Buzău – 1882

Murgeanca – 1575/1576

Ograda – august 1558/1559

Perieţi – 10 noiembrie 1588

Sărăţeni – 28 februarie 1554/26 decembrie 1557

Slobozia (Vaideei) – martie 1614

Ţăndărei – 18 iunie 1594

Urziceni – 23 aprilie 1596

Toponimia unor localităţi ialomiţene

Albeşti – satul urmaşilor lui Albu

Alexeni – satul urmaşilor lui Alexe

Amara – de la apa lacului din apropiere

Andrăşeşti – satul urmaşilor lui Andraş (varianta ardelenească a lui Andrei)

Armăşeşti – satul armăşeilor, mici dregători însărcinaţi cu menţinerea ordinii

Axintele – de la Axinte

Balaciu – de la întemeietorul Balaci (rezonanţă ardelenească)

Bărbuleşti – satul urmaşilor lui Barbu

Borăneşti – satul urmaşilor lui Boran

Borduşelu, Borduşani – de la burduşel, burduf mai mic în care se ţinea brânza, apa, etc

Bucu –  strămoş omonim sau arhaismul folosit pentru pleava ce rămânea după vânturarea seminţelor de cânepă

Buieşti – satul urmaşilor lui Buia sau din arhaicul a bui = a ţâşni

Căzăneşti – satul urmaşilor lui Cazan

Cegani – satul urmaşilor lui Cega sau satul pescarilor de cegă ori de la cigă = scripete

Ciulniţa – satul din locul cu ciulini

Cosâmbeşti – de la cosie, coadă de coasă. De la Constantin Ștefănescu provine următoarea relatare, privind numele comunei Cosâmbești: „Cei din Cosâmbești, care deobicei adăogau la semnătură cuvintele: „ot Cosâmbești”; de aceea se vede treaba că numele de „Cosâmbeşti” vine de la un strămoş al logofătului Matache Cosâmbescu, supranumit de Turci „Cazan-bas”, de unde şi Cosâmbeşti”

Coşereni – de la coşare, adăposturi pentru animale

Crăsani – de la slavonescul crasnâi = frumos, satul din locul frumos

Făcăeni – de la făcău, roată de moară cu fus

Frăţileşti – satul urmaşilor lui Frăţilă

Gimbăşani – satul geambaşilor, al celor care se ocupă de comerţul cu cai. Denumirea de Gimbăşani provine de la întemeietorul satului, un anume Simion Giambaşu. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Simion Giambaşu, care era „…giambaşi la Turci, de cumpăra boi, cai și oi …”, împreună cu trei fraţi de ai săi, este cel care a bătut primul parul, acolo unde s-a aflat satul vechi Gimbăşani.

Giurgeni – satul fondat de oieri veniţi din zona oraşului Giurgiu

Grindu – satul întemeiat pe un grind din câmpie

Gura Ialomiţei – satul de la vărsarea Ialomiţei în Dunăre

Hagieni, Hagieşti – de la hagiu, credincios care a fost în pelerinaj la locurile sfinte

Mărculeşti – satul urmaşilor lui Marcu

Moldoveni – satul întemeiat de colonişti originari din Moldova

Movila, Movileanca, Moviliţa – de la movila, tumul, ridicătură de pământ

Munteni Buzău – de la coloniştii veniţi din Buzău

Ograda – de la curtea împrejmuită sau forma reliefului local

Oraşul de Floci – aşezarea unde se făcea comerţ cu lână nedărăcită

Piua Petrii – după instalaţia folosită la frecarea şi îndesarea ţesăturilor de lână (piua lui Petre)

Sărăţeni – după apa sărată a Lacului Sărata, satul de pe apa Sărata

Săveni – satul urmaşilor lui Sava sau Savu

Slobozia – satul celor sloboziţi de biruri

Sudiţi – de la întemeietori ardeleni

Ţăndărei – satul urmaşilor lui Ţandără, venit din ţandăra ce sare din trunchiul copacului la tăiere

Urziceni – de la planta urzică

Vaideei, Gârbovi, Raşi, Crunţi, Fierbinţi – de la mulţimea birurilor care apăsau pe umerii acelor bieţi ţărani

Vlădeni – satul urmaşilor lui Vlad.