Aromânii din Ialomiţa

Răspândiţi în toată Peninsula Balcanică, aromânii sunt descendenţii grupului sudic al romanităţii orientale. Românii din stânga Dunării şi aromânii din dreapta Dunării, urmaşi ai vechii romanităţi, şi-au menţinut conştiinţa unităţii etnice prin folosirea etnonimului „rumânesc”, care îşi are originea de la forma latinească „romanus”. Cu timpul în limba română, „rumân” a deveni „român” iar la sud de Dunăre „armân”, prin dispariţia lui „u”. Astăzi, etnonimul aromân-armân este unanim recunoscut de către toţi aromânii care trăiesc în Bulgaria, Albania, Grecia, Serbia şi România. În funcţie de aria geografică în care s-au stabilit, aromânii se împart în mai multe tulpini şi ramuri. Principalele tulpini sunt: pindeni (Pind), grămusteni (Gramoste), muzăchiari (Muzachia), fârşeroţi (Pharsala-Tesalia). Cele mai cunoscute ramuri sunt: verioţii (Veria- Grecia), avdiaţii (Avdela – Grecia), ienicioţii (Ianiţa – Grecia), giumaloţii (Giumaia – Bulgaria) etc.

Personalităţi ialomiţene: Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa) este un duhovnic  ortodox român. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc  a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare şi s-a stabilit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.