Elemente de istorie locală

Secvenţe toponimice referitoare la localitatea Ograda, judeţul Ialomiţa

Bălaşa – pădure în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, are suprafaţa 35 hectare şi cu esenţă numai stejar.

Buciumeni – pădure, în plasa Ialomiţa-Balta, comuna Ţăndărei, formează cu pădurea Strachina un trup de 150 hectare cu esenţa stejar, ulm salcie şi plop.

Buciumeni-Frăţileşti – moşie nelocuită, în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, este proprietate a statului şi până la secularizarea mănăstirilor închinate, depindea de biserica Sărindar din Bucureşti. Are suprafaţa de 1.500 hectare din care 35 hectare pădure şi 50 de hectare parte din locul Strachina şi în perioada 1888-1898 a fost arendată cu 17.250 lei.

Dimieni – pădure, în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, pe ţărmul stâng al râului Ialomiţa, are suprafaţa 60 hectare, cu esenţa stejar, ulm, salcie şi plop.

Dimieni – sat in plasa Ialomiţa-Balta, depinde de comuna Ograda, este situat pe malul stâng al râului Ialomiţa, la un kilometru spre vest de satul de reşedinţă. Populaţia constă  din 75 de familii români, 3 familii ţigani, 1 familie greci şi 1 familie bulgari. Aici este o biserică la care serveşte preotul din Ograda. Vite sunt 124 cai, 45 boi, 210 oi şi 150 porci.

Mănăstirea Sfinţii Voievozi din Slobozia (Stefan Grigorescu)

Mănăstirea Sfinţii Voievozi, Slobozia, 1941

Cea mai veche mănăstire existentă în cuprinsul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și totodată, cel mai vechi așezământ monahal din întregul cuprins al Câmpiei Bărăganului, Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia se află în reședința județului Ialomița. Așezământul este astăzi situat pe Aleea Mănăstirii nr. 1, în partea sudică a municipiului Slobozia, lângă drumul rutier DN 2A, de la București spre Constanța.

Dincolo de șoseaua care trece pe lângă mănăstire și de un dig de pământ curge râul Ialomița, peste care se întinde fostul sat Bora, astăzi cartier al Sloboziei. Mănăstirea este vizibilă de departe, atât din direcția dinspre Mare, fie dinspre Călărași zărindu-se întâi turnul clopotniță, apoi turla mare a bisericii. Dinspre București și Urziceni, ultimul, aflat la 65 Km distanță spre vest, drumul către mănăstire este de urmat fie prin centrul Sloboziei, ținând Bd. Matei Basarab, până în dreptul vechii Școli nr. 1, de tip Spiru Haret, vis-a-vis de care se văd zidurile așezământului, în dreapta, fie pe șoseaua de centură menționată, mănăstirea fiind în stânga acesteia, vizibilă de la distantă si având un indicator la drum.

Şantiere arheologice pe teritoriul judeţului Ialomiţa

Situl arheologic de la Axintele – „La Cetate”. la V de DJ 201 şi E de DJ 313, pe o terasă la E de braţul Borcea

Axintele, com. AXINTELE, Epoca bronzului, Latène. Epoca medievală / sec.I a.Ch.-I p.Ch., sec. X – XI

Aşezarea Dridu de la Axintele – „La vie”. la ieşirea spre satul Horia, de o parte şi de cealaltă a drumului judeţean 313, pe terasa de la S de râul Ialomiţa

Axintele, com. AXINTELE.   Epoca medievală / sec. IX – XI

Situl arheologic de la Borduşani – „Popina Mare”. la 2,5 km E de sat, cantonul silvic, în Balta Borcei, la 800 m de braţul Borcea

Borduşani, com. BORDUSANI   Latène, Eneolitic / sec.I a.Ch.- I p.Ch.

Aşezarea Boian de la Borduşani – „Şuviţa Golani”. la SV de satul Borduşelu, la S de râul Ialomiţa, pe terasă

Borduşani, com. BORDUSANI    Neolitic

Aşezarea Latene de la Brazii. pe malul drept al Prahovei, cca. 300 m S de şcoală

Un sat dispărut – Sărăţeni

În apropierea satului Ograda, pe malul stâng al râului Ialomiţa, regăsim azi câteva cruci din piatră masivă care amintesc de existenţa unui vechi cimitir. Este vorba de cimitirul satului Sărăţeni, sat dispărut de pe harta judeţului nostru prin anii `60, când ultimii locuitori au părăsit vatra. Acesta se întindea la vest de Ograda, pe o luncă a Ialomiţei, numită azi „Ceair”.

Cercetare asupra istoricului comunei Ograda

Oricât de nefavorabile vor fi fost condiţiile de existenţă, Judeţul Ialomiţa beneficiază de o continuă locuire a teritoriului. Oamenii au întemeiat aşezări şi şi-au desfăşurat activităţile, adaptându-se mediului în care aceştia vieţuiau. Numeroasele atestări documentare din Evul Mediu demonstrează faptul că pe întreg cuprinsul judeţului au existat aşezări umane, multe dintre acestea dăinuind până în zilele noastre. Lipsa surselor de apă a determinat apariţia şi dezvoltarea satelor de-a lungul cursurilor râurilor sau pe malurile lacurilor. Cel mai elocvent este exemplul oferit de existenţa în prezent a localităţilor pe cursul râului Ialomiţa, pe cel al Dunării şi pe malul unor lacuri precum Strachina, Amara, Fundata, Iezer, Bentu. Cât de vechi sunt aşezarile care apar astăzi pe harta judeţului probabil că nu vom şti niciodată. Însă cercetările arheologice au demonstrat că pe amplasamentul mai multor localităţi ialomiţene au existat aşezări preistorice, urme de locuire fiind prezente pretutindeni.