Personalități ialomițene: Barbu Catargiu (1807-1862)

Barbu Catargiu

 

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucureşti – d. 8 iunie 1862, Bucureşti), a fost om politic, lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. La 22 ianuarie 1862 devine întâiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor.

Mandatul său încetează brusc pe 8 iunie 1862 când este asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stârnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului și a cărui enigmă nu a fost elucidată nici până în zilele noastre.

Catargiu îşi are originile într-o familie boierească din Muntenia, părintii săi fiind marele vornic Ştefan Catargiu şi Stanca Văcărescu, fiica banului Barbu Văcărescu. Studiile elementare le urmează în Bucureşti, la Şcoala grecească de la Măgureanu, iar din 1825 urmează cursuri universitare la Paris. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politică. O legendă care a circulat multă vreme de la asasinarea primului ministru spunea că o faimoasă ghicitoare din Paris, madame Lenormande, i-ar fi prezis destinul tragic.

Inscripţii din judeţul Ialomiţa

Multe dintre elementele epigrafice din judeţul Ialomiţa se pot găsi în cartea lui Ştefan Grigorescu, „Inscripţii din judeţul Ialomiţa”, în care au fost adunate, textual şi unele cu imagine, peste 300 de inscripţii din aproape 100 de aşezări ialomiţene, provenite din biserici, din cimitire sau de pe cruci.

Pe coperta de la final este un fragment din Cuvântul înainte semnat de Părintele Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor în care se prezintă scopul şi importanţa acestei lucrări pentru conservarea istoriei regionale.

Un sat dispărut – Sărăţeni

În apropierea satului Ograda, pe malul stâng al râului Ialomiţa, regăsim azi câteva cruci din piatră masivă care amintesc de existenţa unui vechi cimitir. Este vorba de cimitirul satului Sărăţeni, sat dispărut de pe harta judeţului nostru prin anii `60, când ultimii locuitori au părăsit vatra. Acesta se întindea la vest de Ograda, pe o luncă a Ialomiţei, numită azi „Ceair”.

Cercetare asupra istoricului comunei Ograda

Oricât de nefavorabile vor fi fost condiţiile de existenţă, Judeţul Ialomiţa beneficiază de o continuă locuire a teritoriului. Oamenii au întemeiat aşezări şi şi-au desfăşurat activităţile, adaptându-se mediului în care aceştia vieţuiau. Numeroasele atestări documentare din Evul Mediu demonstrează faptul că pe întreg cuprinsul judeţului au existat aşezări umane, multe dintre acestea dăinuind până în zilele noastre. Lipsa surselor de apă a determinat apariţia şi dezvoltarea satelor de-a lungul cursurilor râurilor sau pe malurile lacurilor. Cel mai elocvent este exemplul oferit de existenţa în prezent a localităţilor pe cursul râului Ialomiţa, pe cel al Dunării şi pe malul unor lacuri precum Strachina, Amara, Fundata, Iezer, Bentu. Cât de vechi sunt aşezarile care apar astăzi pe harta judeţului probabil că nu vom şti niciodată. Însă cercetările arheologice au demonstrat că pe amplasamentul mai multor localităţi ialomiţene au existat aşezări preistorice, urme de locuire fiind prezente pretutindeni.