Personalităţi ialomiţene: Arsenie Papacioc

Arsenie Papacioc (n. 15 august 1914, satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa) este un duhovnic  ortodox român. Din anul 1976, este duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. Părintele Papacioc  a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru apartenenţa la Mişcarea Legionară. S-a călugărit în 1946, după eliberare şi s-a stabilit la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institutul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud.

Ialomiţeni în Procesul comunismului

„Autorităţile comuniste din România au trimis în închisori şi lagăre, din motive politice, 2 000 000 de oameni. Dintre ei, 200 000 au murit, executaţi după o judecată sumară sau supuşi unui regim de exterminare, de o cruzime nemaiîntâlnită. Alte mii de nevinovaţi (poate zeci de mii, poate sute de mii, nimeni nu va şti vreodată exact) au fost fie împuşcaţi pe stradă, fie urcaţi cu forţa în tren şi expediaţi în URSS, unde li s-a pierdut urma.

Cum au fost aleşi toţi aceşti nefericiţi din masa de cetăţeni români pentru a fi distruşi, fizic sau moral? S-au invocat, la vremea respectivă, diferite criterii. Privind însă acum faptele dintr-o perspectivă istorică ne dăm seama ce anume a contat. Unii au fost luaţi la întâmplare, ori de câte ori reprezentanţii autorităţilor au intrat în panică şi au vrut să intimideze populaţia. Cei mai mulţi însă au plătit, cu libertatea sau cu viaţa, pentru că erau cinstiţi şi demni, inteligenţi şi cultivaţi, harnici şi bine situaţi în societate, constituind un termen de comparaţie – incomod ca un denunţ – pentru impostorii aduşi la conducerea ţării de forţele de ocupaţie.[…]” (Explicaţie la Cicerone Ioniţoiu, Victimele terorii comuniste. Arestaţi, întemniţaţi, ucişi. de  Alex Ştefănescu)

Printre aceştia se află desigur şi locuitori din Ialomiţa care au ajuns din motive incerte să îşi găsească sfârşitul într-un mod nedemn.