Heine: O stâncă cu rune

O stâncă cu rune pe mare, la larg.
Aici stau cu jalea mea lungă,
Şi ţipă pescarii şi valuri se sparg
Şi vântul cu şuier s`alungă.

Ah! multe copile-am iubit pe pământ
Şi mulţi buni prietini! Dar unde,
Azi unde s-au dus? – Numai şuier de vânt
Şi clocot şi spumă de unde.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

Lorenzo Stecchetti: Veneţia, vol. Le Rime

Dar eşti frumoasă, când răsai din unde,
Oglinda lin`a mândrelor palate
Şi voi, cântări de gondolieri cântate.
Mugind, din Lido marea vă răspunde.

Mi-s dragi a` tale strade desfătate,
În care vechia glorie pătrunde,
Superbele palate negre, unde
Zâmbesc femei cu păr bălai pe spate.

Şi temple`n care scânteie-un tezaur
De artă, de-amintiri, unde Tiziano
Picta fecioare cu cosiţe de aur.

Din Creta si Morea, mult iubite
V`ador, trofeie de la Turci răpite,
Calcani prăjiţi şi vin de Conegliano.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

José-Maria de Heredia: Baia nimfelor, vol. Les Trophées

O vale paduroasă pe lângă Euxin:
De-asupra unui şipot, un laur se apleacă,
O nimfă care răde s`a animat de-o cracă
Ş`abia atinge apa cea rece din basin.

Tovarăşele sale, când sună cornul, vin:
Cu mânele lor albe, bat apa şi se joacă,
S`afundă şi din spumă un şold se vede-oleacă,
Un tors, un păr de aur sau roza unui sân.

Divina veselie în dumbrava cea sumbră!
Doi ochi deodată însă au strălucit în umbră:
Satirul… si cu râsul pe Nimfe le-a`ngrozit.

Iar ele-o rup de fugă. Aşa, un corb sinistru
Când croncăneşte`n zboru-i pe râul troienit,
Fug lebedele albe, de spaimă, pe Caystru.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

Victor Hugo: Cărări cu iarba legănată, vol. Les Chatiments

– Cărări cu iarba legănată,
Păduri umbroase, văi, coline,
De ce atâta jale mută?
– Cel ce venia vai! nu mai vine.

– De ce nu-i nimeni la fereastră?
De ce`n grădină e pustiu?
Tu, casă, unde ţi-i stăpânul?
– Aiurea-i dus, nici eu nu ştiu.

– O, câne , tu păzeşte casa!
– E goală. – Dragul meu, pe cine
Jeleşti? – Pe tata. – Tu, femeie?
– Pe cel plecat de lângă mine.

– Şi unde-i dus? – În umbră. – Valuri,
Bătând in ţărmul cel pustiu,
De-unde veniţi? – Din tainiţi negre.
– Şi ce-mi aduceţi? – Un sicriu.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

Florian: Viespea şi albina, vol. Fables

În păhărelul unei flori,
O viespe vede o albină
Şi-i zice: „Noi sântem surori”.
Insectei, de mândrie plină,
Îi vine asta oarecum
Şi-i zice: „Noi surori? o! dragă,
De când sântem şi rude-acum?”
– „Auzi, de când! de-o viaţă`ntreagă”,
Îi zice viespea mânioasă.
Te rog, ia uite-te la mine:
Şi eu am aripi ca şi tine
Si eu am talie frumoasă.
Şi ţi-oiu mai spune, dacă-ţi place,
Ca sânt la fel şi-a` noastre ace”.
– „E drept”, albina i-a răspuns,
„Avem o armă de împuns,
Dar altfel ne servim de ea:
Eu, când m`atacă cineva,
Tu numai spre a face rău.
Tu zădăreşti, mă apăr eu”.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

Paul Verlaine: Cântec de toamnă

Al toamnei lin
Prelung suspin de vioară
Inima mea
De jale grea o doboară.
Abia suflând
Şi palid, când vântul bate,
De plâns mă`nec,
Prin minte-mi trec vremi uitate.
Şi mă ia, zău,
Vântul cel rău,
Ce mă poartă
De ici colea, întocmai ca frunza moartă.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926

Pierre-Jean de Béranger: Captiva si cavalerul , vol. Chansons

Romanţă cavalerească în gustul timpului.

Ah! dac`ar trece-un cavaler
Milos , cu inima fidelă,
Ş`ar birui birui pe temnicer,
Care mă `nchide`n citadelă,
L`aş ferici pe cavaler.

Iaca trecea un cavaler
(Onoarea lui era fidelă).
”Doamne!” – a zis el- ”ce temnicer
Te ţine`n astă citadelă?
E un prelat sau cavaler?”

„Bărbatul meu, bun cavaler,
Voind să-i fiu în veci fidelă,
Bătrân, sălbatec temnicer,
Mă ţine`nchisă`n citadelă.
Salvează-mă, bun cavaler!”

Pe loc, cel june cavaler,
A cărui stea era fidelă,
Înşeală`ntâiu pe temnicer
Ş`apoi pătrunde`n citadelă.
Onoare, mândre cavaler!

Captiva, celui cavaler
Promite dragostea-i fidelă.
Ea-şi răzbună pe temnicer
Pe-n pat de paie`n citadelă.
Ferice, mândre cavaler!

Atunci, cu mândrul cavaler,
Si dama`ncalecă fidelă,
Ti-aruncă`n nas, crud temnicer,
Lăcata dela citadelă.
Adio damă, cavaler!

Onoare vouă, cavaleri,
Onoare, damelor fidele!
Pe-atunci, de silnici temniceri,
Colo`n palate, `n citadele,
Domnul păzia  pe cavaleri.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926