Elemente de istorie locală

Secvenţe toponimice referitoare la localitatea Ograda, judeţul Ialomiţa

Bălaşa – pădure în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, are suprafaţa 35 hectare şi cu esenţă numai stejar.

Buciumeni – pădure, în plasa Ialomiţa-Balta, comuna Ţăndărei, formează cu pădurea Strachina un trup de 150 hectare cu esenţa stejar, ulm salcie şi plop.

Buciumeni-Frăţileşti – moşie nelocuită, în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, este proprietate a statului şi până la secularizarea mănăstirilor închinate, depindea de biserica Sărindar din Bucureşti. Are suprafaţa de 1.500 hectare din care 35 hectare pădure şi 50 de hectare parte din locul Strachina şi în perioada 1888-1898 a fost arendată cu 17.250 lei.

Dimieni – pădure, în plasa Ialomiţa-Balta, teritoriul comunei Ograda, pe ţărmul stâng al râului Ialomiţa, are suprafaţa 60 hectare, cu esenţa stejar, ulm, salcie şi plop.

Dimieni – sat in plasa Ialomiţa-Balta, depinde de comuna Ograda, este situat pe malul stâng al râului Ialomiţa, la un kilometru spre vest de satul de reşedinţă. Populaţia constă  din 75 de familii români, 3 familii ţigani, 1 familie greci şi 1 familie bulgari. Aici este o biserică la care serveşte preotul din Ograda. Vite sunt 124 cai, 45 boi, 210 oi şi 150 porci.

Inscripţii din judeţul Ialomiţa

Multe dintre elementele epigrafice din judeţul Ialomiţa se pot găsi în cartea lui Ştefan Grigorescu, „Inscripţii din judeţul Ialomiţa”, în care au fost adunate, textual şi unele cu imagine, peste 300 de inscripţii din aproape 100 de aşezări ialomiţene, provenite din biserici, din cimitire sau de pe cruci.

Pe coperta de la final este un fragment din Cuvântul înainte semnat de Părintele Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor în care se prezintă scopul şi importanţa acestei lucrări pentru conservarea istoriei regionale.

Atestări documentare privind localităţile judeţului Ialomiţa

Albeşti – 23 iunie 1608

Amara – 1882

Armăşeşti – 1513

Balaciu – 17 aprilie 1613

Bora – 20 martie 1571

Bucşa – 14 iunie 1569

Bucu – 1580

Ciulniţa – 6 decembrie 1632

Crăsani – 9 septembrie 1579

Crunţi – 28 ianuarie 1592

Dridu – 28 octombrie 1464

Feteşti – 1528

Gârbovi – 14 septembrie 1545

Ivăneşti – 18 iunie 1594

Jilavele – 30 iunie 1543

Mărculeşti – 1583

Munteni Buzău – 1882

Murgeanca – 1575/1576

Ograda – august 1558/1559

Perieţi – 10 noiembrie 1588

Sărăţeni – 28 februarie 1554/26 decembrie 1557

Slobozia (Vaideei) – martie 1614

Ţăndărei – 18 iunie 1594

Urziceni – 23 aprilie 1596

Toponimia unor localităţi ialomiţene

Albeşti – satul urmaşilor lui Albu

Alexeni – satul urmaşilor lui Alexe

Amara – de la apa lacului din apropiere

Andrăşeşti – satul urmaşilor lui Andraş (varianta ardelenească a lui Andrei)

Armăşeşti – satul armăşeilor, mici dregători însărcinaţi cu menţinerea ordinii

Axintele – de la Axinte

Balaciu – de la întemeietorul Balaci (rezonanţă ardelenească)

Bărbuleşti – satul urmaşilor lui Barbu

Borăneşti – satul urmaşilor lui Boran

Borduşelu, Borduşani – de la burduşel, burduf mai mic în care se ţinea brânza, apa, etc

Bucu –  strămoş omonim sau arhaismul folosit pentru pleava ce rămânea după vânturarea seminţelor de cânepă

Buieşti – satul urmaşilor lui Buia sau din arhaicul a bui = a ţâşni

Căzăneşti – satul urmaşilor lui Cazan

Cegani – satul urmaşilor lui Cega sau satul pescarilor de cegă ori de la cigă = scripete

Ciulniţa – satul din locul cu ciulini

Cosâmbeşti – de la cosie, coadă de coasă. De la Constantin Ștefănescu provine următoarea relatare, privind numele comunei Cosâmbești: „Cei din Cosâmbești, care deobicei adăogau la semnătură cuvintele: „ot Cosâmbești”; de aceea se vede treaba că numele de „Cosâmbeşti” vine de la un strămoş al logofătului Matache Cosâmbescu, supranumit de Turci „Cazan-bas”, de unde şi Cosâmbeşti”

Coşereni – de la coşare, adăposturi pentru animale

Crăsani – de la slavonescul crasnâi = frumos, satul din locul frumos

Făcăeni – de la făcău, roată de moară cu fus

Frăţileşti – satul urmaşilor lui Frăţilă

Gimbăşani – satul geambaşilor, al celor care se ocupă de comerţul cu cai. Denumirea de Gimbăşani provine de la întemeietorul satului, un anume Simion Giambaşu. Pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, Simion Giambaşu, care era „…giambaşi la Turci, de cumpăra boi, cai și oi …”, împreună cu trei fraţi de ai săi, este cel care a bătut primul parul, acolo unde s-a aflat satul vechi Gimbăşani.

Giurgeni – satul fondat de oieri veniţi din zona oraşului Giurgiu

Grindu – satul întemeiat pe un grind din câmpie

Gura Ialomiţei – satul de la vărsarea Ialomiţei în Dunăre

Hagieni, Hagieşti – de la hagiu, credincios care a fost în pelerinaj la locurile sfinte

Mărculeşti – satul urmaşilor lui Marcu

Moldoveni – satul întemeiat de colonişti originari din Moldova

Movila, Movileanca, Moviliţa – de la movila, tumul, ridicătură de pământ

Munteni Buzău – de la coloniştii veniţi din Buzău

Ograda – de la curtea împrejmuită sau forma reliefului local

Oraşul de Floci – aşezarea unde se făcea comerţ cu lână nedărăcită

Piua Petrii – după instalaţia folosită la frecarea şi îndesarea ţesăturilor de lână (piua lui Petre)

Sărăţeni – după apa sărată a Lacului Sărata, satul de pe apa Sărata

Săveni – satul urmaşilor lui Sava sau Savu

Slobozia – satul celor sloboziţi de biruri

Sudiţi – de la întemeietori ardeleni

Ţăndărei – satul urmaşilor lui Ţandără, venit din ţandăra ce sare din trunchiul copacului la tăiere

Urziceni – de la planta urzică

Vaideei, Gârbovi, Raşi, Crunţi, Fierbinţi – de la mulţimea birurilor care apăsau pe umerii acelor bieţi ţărani

Vlădeni – satul urmaşilor lui Vlad.

Un sat dispărut – Sărăţeni

În apropierea satului Ograda, pe malul stâng al râului Ialomiţa, regăsim azi câteva cruci din piatră masivă care amintesc de existenţa unui vechi cimitir. Este vorba de cimitirul satului Sărăţeni, sat dispărut de pe harta judeţului nostru prin anii `60, când ultimii locuitori au părăsit vatra. Acesta se întindea la vest de Ograda, pe o luncă a Ialomiţei, numită azi „Ceair”.

Cercetare asupra istoricului comunei Ograda

Oricât de nefavorabile vor fi fost condiţiile de existenţă, Judeţul Ialomiţa beneficiază de o continuă locuire a teritoriului. Oamenii au întemeiat aşezări şi şi-au desfăşurat activităţile, adaptându-se mediului în care aceştia vieţuiau. Numeroasele atestări documentare din Evul Mediu demonstrează faptul că pe întreg cuprinsul judeţului au existat aşezări umane, multe dintre acestea dăinuind până în zilele noastre. Lipsa surselor de apă a determinat apariţia şi dezvoltarea satelor de-a lungul cursurilor râurilor sau pe malurile lacurilor. Cel mai elocvent este exemplul oferit de existenţa în prezent a localităţilor pe cursul râului Ialomiţa, pe cel al Dunării şi pe malul unor lacuri precum Strachina, Amara, Fundata, Iezer, Bentu. Cât de vechi sunt aşezarile care apar astăzi pe harta judeţului probabil că nu vom şti niciodată. Însă cercetările arheologice au demonstrat că pe amplasamentul mai multor localităţi ialomiţene au existat aşezări preistorice, urme de locuire fiind prezente pretutindeni.