Personalități ialomițene: Barbu Catargiu (1807-1862)

Barbu Catargiu

 

Barbu Catargiu (n. 26 octombrie 1807, Bucureşti – d. 8 iunie 1862, Bucureşti), a fost om politic, lider al partidei conservatoare şi strălucit orator. La 22 ianuarie 1862 devine întâiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor.

Mandatul său încetează brusc pe 8 iunie 1862 când este asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stârnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului și a cărui enigmă nu a fost elucidată nici până în zilele noastre.

Catargiu îşi are originile într-o familie boierească din Muntenia, părintii săi fiind marele vornic Ştefan Catargiu şi Stanca Văcărescu, fiica banului Barbu Văcărescu. Studiile elementare le urmează în Bucureşti, la Şcoala grecească de la Măgureanu, iar din 1825 urmează cursuri universitare la Paris. A urmat studii de litere, drept, istorie, filosofie și economie politică. O legendă care a circulat multă vreme de la asasinarea primului ministru spunea că o faimoasă ghicitoare din Paris, madame Lenormande, i-ar fi prezis destinul tragic.

Inscripţii din judeţul Ialomiţa

Multe dintre elementele epigrafice din judeţul Ialomiţa se pot găsi în cartea lui Ştefan Grigorescu, „Inscripţii din judeţul Ialomiţa”, în care au fost adunate, textual şi unele cu imagine, peste 300 de inscripţii din aproape 100 de aşezări ialomiţene, provenite din biserici, din cimitire sau de pe cruci.

Pe coperta de la final este un fragment din Cuvântul înainte semnat de Părintele Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor în care se prezintă scopul şi importanţa acestei lucrări pentru conservarea istoriei regionale.

Personalităţi ialomiţene: Evanghelie Zappa (1800-1865)

Evanghelie Zappa s-a născut în localitatea Labova (Lampobo/Lamparo) din provincia otomană Epir, actualmente în Albania, ca fiul cel mai mic dintr-o familie cu 3 copii (Anastase, Evanghelie, Marina). Tatăl său – Vasile Zappa – a fost comerciant, iar mama – Sotira – provenea dintr-o familie vestită de aromâni, a Megiaţilor. Evanghelie şi-a petrecut copilăria în satul natal. Tot acolo a urmat şi primele clase şcolare.

Tinereţea i-a fost aventuroasă. La 13 ani s-a înrolat în garnizoana lui Ali Paşa de Ianina. A participat la războiul ruso-turc, luptând pe teritoriul Munteniei. Oastea lui Ali Paşa a fost învinsa la Obileşti, pe 14 iunie 1807, de trupele generalului Miloradovici. A servit până la 20 de ani. De îndată ce a aflat că aromânii din Suli, în frunte cu Marcu Bociari/Marko Botzaris (1788-1823), s-au coalizat cu trupele lui Ali Paşa (care nu l-a mai recunoscut pe sultan din 1819) împotriva lui Mahmud al II-lea, a intrat în rândul acestora. Pentru merite militare, a fost înaintat la gradul de maior. Tot atunci, a avut legături cu mişcarea eteristă şi este posibil să fi ajuns pentru prima oară pe teritoriul Ţării Româneşti.

A emigrat în Ţara Românească în jurul anului 1833, părăsind Grecia din cauza nemulţumirilor legate de noua organizare militară a Greciei de după eliberarea acesteia din robia turcească. ,,În timpul războiului Greciei – scria el în ziarul „Vestitorul românesc”, din 13 august 1852 – după ce am fost jefuit de toată averea mea de către stăpânitorii şi cârmuitorii locurilor unde mă aflam, după ce mumă-mea bătrână a fost adusă în oraşul Ianinii şi a şezut în ostrovul de acolo numit Micii, la Mânăstirea Ilieca, doi ani de zile la închisoare şi cu fiarele de picioare numai ca să ies eu din ţara grecească…” Aşa a ajuns Evanghelie la noi.