Paul Verlaine: Cântec de toamnă

Al toamnei lin
Prelung suspin de vioară
Inima mea
De jale grea o doboară.
Abia suflând
Şi palid, când vântul bate,
De plâns mă`nec,
Prin minte-mi trec vremi uitate.
Şi mă ia, zău,
Vântul cel rău,
Ce mă poartă
De ici colea, întocmai ca frunza moartă.

Teodor A. Naum, vol. Varia, 1926